Credeti ca fericirea este o atitudine sau o stare de spirit?

Sunt fericit ca acum ninge, ca s-a strans zapada, ca voi iesi afara si ma voi simti copil. Asta-i o stare de spirit.
Voi fi fericit cand voi sta la casa mea, alaturi de iubita mea, cand voi privi dimineata de pe balcon marea si-mi voi bea cafeaua in gradina privindu-mi copiii alergand. Aici pot spune ca starea de spirit a devenit nemuritoare si ca va exista vesnic in sufletul meu.

Ar fi minunat ca fericirea sa fie o atitudine caci atunci ar fi in puterea vointei noastre; am hotari sa fim fericiti si pe loc am fi. Numai ca nu se intampla deloc asa; fericirea vine spre noi cand nici nu gandim si pleaca la fel, ea are cauze exterioare noua, uneori chiar depindem de altii spre a fi fericiti.Si apoi, nu trebuie sa uitam ca fericirea nu are calitatea de stabilitate, ci are mereu tendinta de a se transforma in opusul ei, nefericirea.Ba chiar, daca nu suntem atenti, nefericirea isi arata coltii chiar atunci cand ne socotim fericiti.Caci, atunci cand suntem fericiti undeva in adancul fiintei noastre apare frica secreta ca s-ar putea sa nu dureze, ca mai devreme sau mai tarziu va disparea.Gandindu-ma la toate acestea mai curand cred ca fericirea e o stare de spirit decat o atitudine. Tine mai degraba de faptul de a fi constienti de prezenta ei episodica decat de caracterul nostru de oameni hotarati sa nu fie niciodata decat fericiti. Din nefericire, fericirea e doar o fata a monedei care se cheama viata :inevitabil, aversul isi are reversul intersanjabil.
Daca ar fi sa dau o nota personala comentariului afisat mai sus, as spune ca in clipa asta sunt fericita ca, in timp ce afara ninge linistit eu stau la fel de linistita de vorba cu voi; insa stiu ca, legata fiind prin iubire de cateva fapturi importante in viata mea stiu ca orice lucru rau li s-ar intampla m-ar arunca, dintr-o data in cea mai neagra suferinta.Suntem pe atat de fericiti pe cat de mult sau putin iubim.Si iata cum firul logicii ne trage spre concluzia ca fericirea noastra depinde de exterior, prin urmare e mai curand o stare de spirit. Cel putin asa mi se pare mie.Numai bine.

Fericirea este o stare de spirit care se manifesta printr-o atitudine. Poti sa "sari in sus de 3 metri" pentru ca esti fericita. Dar, poti sa fi fericita daca te-ai lovit cu capul de plafon?

Cred că e o stare de spirit.