Credeti ca gandirea negativa poate sa fie cauza cancerului de exemplu iar gandirea pozitiva sa fie oare antidotul? Gandurile ngative pot crea boli oare?
Gândurile negative, stresul...iti pot provoca boli, poate nu chiar cancer dar intr-o mare masura te pot îmbolnăvi.Cancerul sau alte afecțiuni grave pot sa se dezvolte in timp daca nu tratezi bolile minore.Stresul,agitația etc iti pot provoca probleme de inima, stomac, piele.Nu stiu daca ai auzit ca sunt multi oameni care slăbesc sau se îngrașă pe baza de stres,care au probleme intestinale sau fac chiar ulcele la stomac,pete pe piele,si pot provoca si căderea părului.
Dacă gândesti pozitiv sau elimini stresul din viata ta poti sa le previ,dar din perspectiva mea nu o sa poti niciodată cu un gând pozitiv sa vindece cancerul sau alte boli, astea trec doar cu tratament. Poti gândind pozitiv sa te bucuri de viață chiar daca ai o boala gravă, dar cu un zâmbet nu o sa iti treaca durerile, nu poti opri sa nu iti cada păru, nu poti închide o rană...
Răspunde
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Nu are treaba cu cancerul, apare sau nu apare si la oameni sanatosi psihic care nu prea au gandire negativa in mod automat, depinde de genetica, majoritatea-s in regula psihic si fac cancere, dar fac si ceilalti, sigur.
Cauza cancerelor este genetica si mai asociat cu poluarea si E-urile din mancare, astea doua cresc sansele brutal de a face cancer in timp, nu gandurile alea. Pentru ca se poate distruge ADN-ul prin toxicitatea care intra in sange, ca doar sangele alimenteaza celulele, si daca le dai otrava e posibil orice.
Ce este adevarat este ca omul agitat, anxios poate urca secretia de cortizol, iar aia poate face necazuri, de aia se zice ca stresul distruge. In depresie nu cred ca se secreta cortizol mult ca am testat eu la laborator, ca la high cortizol este agitat, alert, nu linistit si trist.
Dar evident ca este posibil sa afecteze si ADN-ul, nu neg, desi nu prea am auzit sa faca asta cortizolul.
Răspunde
Nu, stresul te poate, afecta, poate fi un factor, dar nu unul decisiv, iar aia cu gândirea pozitivă antidotul e complet bullshit.
Referitor la ceea ce a zis Natalia, stresul e un factor nu o cauză, de obicei cei care au probleme cardiace au alte probleme pe fond genetic sau ceva de genul, iar stresul nu poate decât agrava probkema,
Îngrijorarea în tulburarea de anxietate generalizată (GAD), are o formă predominant verbală, ca și cum ar vorbi cu sine despre posibile rezultate negative. Studiul actual a examinat abordări alternative de reducere a îngrijorării, prin alocarea voluntarilor cu GAD în condiții în care au practicat fie înlocuirea formei obișnuite de îngrijorare cu imagini cu rezultate pozitive posibile, fie cu aceleași rezultate pozitive reprezentate verbal. O condiție de control al comparației implica generarea de imagini pozitive care nu sunt legate de griji. Participanții au primit instruire în metoda desemnată și apoi au practicat-o timp de o săptămână, înainte de a participa la reevaluare și au completat chestionarele de urmărire patru săptămâni mai târziu. Toate grupurile au beneficiat de instruire, cu scăderi de anxietate și îngrijorare, și nu există diferențe semnificative între grupuri.
Raportăm aici primul studiu al GAD care evaluează efectele manipulării imaginilor și procesării verbale în reducerea pe termen lung a îngrijorării și a anxietății. Principala constatare a fost aceea că toate cele trei grupuri au prezentat reduceri semnificative ale intruziunilor negative și au raportat îngrijorarea și anxietatea, fără diferențe semnificative între condiții. În mod neașteptat, starea de control în care participanții au practicat imagini pozitive alese pentru a nu avea legătură cu conținutul de îngrijorare nu diferă semnificativ de condițiile care implicau practicarea rezultatelor pozitive alternative ale subiectelor de îngrijorare, fie că sunt sub formă verbală sau imagistică. Astfel, se pare că mecanismul critic care stă la baza modificărilor observate a fost înlocuirea fluxului obișnuit de îngrijorare verbală cu oricarealternativa ideala pozitiva. Acest lucru sugerează că, chiar dacă forma negativă și verbală de îngrijorare contribuie la persistența sa, nu este necesară modificarea directă a acestui conținut pentru a produce îmbunătățiri.
În concordanță cu această interpretare, deși frecvența de intruziune negativă a fost substanțial redusă, atunci când intruziunile au reapărut, acestea au fost încă considerate ca fiind moderate sau extrem de negative. Cu alte cuvinte, practicarea oricărei idei pozitive a redus frecvența gândurilor legate de griji, dar nu și negativitatea lor. Mai mult decât atât, reducerea îngrijorării la urmărire a fost prezisă de mai puține intruziuni negative în timpul focalizării respirației și de o mai mare capacitate de a genera gânduri pozitive și de a se dezlipi de griji în sesiunea 2. Lipsa diferențelor generale între grupuri, împreună cu aceste post-hocdescoperirile sugerează din nou că, în loc să reducă negativitatea îngrijorării, îmbunătățirile s-au datorat capacității îmbunătățite de a se deconecta de la ea și de a se concentra pe conținut mai pozitiv. Aceste descoperiri converg în ideea că practica repetată de înlocuire a îngrijorării cu ideea pozitivă poate contracara proprietățile intruzive și tulburătoare ale îngrijorării.
O provocare la această concluzie este că, în absența unui control non-intervenție, modificările ar fi avut loc fără nicio intervenție. Am susținut că acest lucru este puțin probabil, având în vedere că dimensiunile efectului au fost mari și mult mai mari decât s-ar fi așteptat în absența unui tratament. Chiar și așa, nu putem concluziona din rezultatele prezente că este necesar să înlocuim îngrijorarea cu ideea pozitivă, deoarece nu am inclus o condiție non-pozitivă. Chiar și instrucțiunile de a ne imagina rezultatele negative, mai degrabă decât forma cvasi-verbală obișnuită, reduc gândurile intruzive ulterioare ( Hirsch și colab., 2015, Stokes și Hirsch, 2010), poate pentru că conținutul mai concret al imaginilor duce la obținerea rezultatelor ca fiind mai ușor de gestionat sau de neplacut. Cu toate acestea, numai condițiile care implică înlocuirea conținutului pozitiv au avut efectul suplimentar de a reduce costul perceput al rezultatelor îngrijorării și de a îmbunătăți capacitatea percepută de a face față ( Hirsch și colab., 2015 ).
Având în vedere că rezultatele prezente nu au fost comparate cu tratamentele consacrate, nu putem pretinde eficiența clinică și nici nu am sugera că metodele utilizate aici pot fi utilizate ca intervenții de sine stătătoare. Voluntarii GAD din acest studiu nu au căutat tratament, astfel încât utilitatea acestor metode într-o populație clinică este încă de stabilit. Cu toate acestea, participanții au raportat îmbunătățiri substanțiale în ceea ce privește măsurile de îngrijorare (de exemplu, dimensiuni ale efectelor în cadrul grupului de aproximativ 2 pe PSWQ), iar aceste efecte au fost menținute o lună mai târziu. O implicație clinică care merită o evaluare suplimentară este aceea că nu poate fi necesară modificarea directă a conținutului gândului legat de griji, așa cum este scopul gândirii provocatoare în terapia cognitivă a comportamentului. Cercetările viitoare ar putea compara în mod util eficacitatea gândurilor negative provocatoare, comparativ cu practica în înlocuirea lor cu orice alternativă pozitivă (sau alta). Această din urmă abordare poate reduce gândurile negative intruzive și poate preveni dezvoltarea în consecință a episoadelor de îngrijorare, prin creșterea disponibilității gândurilor concurente. Cel puțin, rezultatele prezente indică necesitatea unei cercetări care să investigheze dacă modificarea conținutului negativ sau îmbunătățirea accesului la alternative pozitive sunt eficiente în mod egal sau diferențial în prevenirea îngrijorării incontrolabile în GAD.https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4760272/
Acest studiu a investigat efectele psihologice asociate cu tendințele de a concentra gândirea cuiva asupra rezultatelor pozitive sau negative ale evenimentelor stresante încheiate, numite respectiv, gândire pozitivă și negativă. Au fost adresate patru întrebări: (a) dacă gândirea pozitivă și negativă beneficiază sau reduc bunăstarea psihologică, (b) dacă aceste efecte sunt tranzitorii sau de durată, (c) dacă sunt limitate la gânduri despre impactul unui eveniment asupra sinelui sau se generalizează la gândurile despre consecințele externe ale unui eveniment și (d) dacă tendințele de a gândi pozitiv sau negativ despre stresorii anteriori influențează vulnerabilitatea psihologică la impactul viitorilor. Studenții de la colegiu au completat un chestionar de evaluare a rezultatelor evenimentului conceput pentru a face gânduri pozitive și negative ale rezultatelor evenimentelor stresante recente. Starea de bine a subiecților a fost apoi evaluată atât imediat după manipularea sărăciei, cât și din nou 8 săptămâni mai târziu. Gândirea pozitivă a sporit starea de bine pe care subiecții au raportat-o imediat după evaluarea gândurilor, dar nu a avut legătură cu starea de bine pe care au raportat-o după o întârziere de 8 săptămâni. Acest lucru sugerează că, deși gândirea pozitivă asupra rezultatelor evenimentelor trecute poate duce temporar la percepția creșterii bunăstării în timp ce gândurile sunt relevante, nu are o influență de durată. În schimb, gândirea negativă a fost asociată cu starea de bine mai mică, nu numai atunci când gândurile erau relevante, ci și după o întârziere. Efectele psihologice asociate cu ambele tipuri de gândire s-au datorat mai ales gândurilor de sine stătătoare, mai degrabă decât celor relevante din exterior. Gândirea negativă asupra rezultatelor anterioare ale stresului părea să crească vulnerabilitatea la impactul celor ulterioare asupra mai multor aspecte ale stării de bine. În general, rezultatele gândirii negative sunt în concordanță cu dovezile raportate după o întârziere de 8 săptămâni. Acest lucru sugerează că, deși gândirea la efecte pozitive care persistă în timp. Cu toate acestea, gândirea pozitivă nu pare să aibă efecte benefice care continuă odată ce aceste gânduri nu mai sunt relevante. rezultatele gândirii negative sunt în concordanță cu dovezile raportate după o întârziere de 8 săptămâni. Acest lucru sugerează că, deși gândirea la efecte pozitive care persistă în timp. Cu toate acestea, gândirea pozitivă nu pare să aibă efecte benefice care continuă odată ce aceste gânduri nu mai sunt relevante. rezultatele gândirii negative sunt în concordanță cu dovezile raportate după o întârziere de 8 săptămâni. Acest lucru sugerează că, deși gândirea la efecte pozitive care persistă în timp. Cu toate acestea, gândirea pozitivă nu pare să aibă efecte benefice care continuă odată ce aceste gânduri nu mai sunt relevante.
În rezumat, rezultatele prezente sugerează că atât stilul de gândire, cât și valența conținutului de griji influențează gândurile negative intruzive ulterioare, pe care le-am propus să joace un rol critic în inițierea unor episoade de îngrijorare ulterioare ( Hirsch & Mathews, 2012). Deși imaginile negative au redus intruziunile, aceasta nu a scăzut percepția amenințării, ceea ce ne determină să speculăm că imaginile în sine nu acționează schimbând nivelurile de amenințare percepute, ci blocând primarea unei game largi de semnificații de amenințare prin îngrijorare verbală. Solicitarea participanților pentru a genera rezultate pozitive alternative relevante pentru grijile lor a avut efecte mai generale, deoarece a scăzut valoarea periculoasă percepută a subiectelor de îngrijorare, precum și reducerea gândurilor negative intruzive. Aceste date sugerează că posibilitatea de a modifica conținutul îngrijorării într-o direcție mai pozitivă reduce negativitatea gândurilor intruzive ulterioare, astfel încât acestea să fie mai puțin susceptibile de a fi percepute ca amenințătoare, reducând astfel probabilitatea de a produce episoade suplimentare.
Îngrijorarea în tulburarea de anxietate generalizată (GAD), are o formă predominant verbală, ca și cum ar vorbi cu sine despre posibile rezultate negative. Studiul actual a examinat abordări alternative de reducere a îngrijorării, prin alocarea voluntarilor cu GAD în condiții în care au practicat fie înlocuirea formei obișnuite de îngrijorare cu imagini cu rezultate pozitive posibile, fie cu aceleași rezultate pozitive reprezentate verbal. O condiție de control al comparației implica generarea de imagini pozitive care nu sunt legate de griji. Participanții au primit instruire în metoda desemnată și apoi au practicat-o timp de o săptămână, înainte de a participa la reevaluare și au completat chestionarele de urmărire patru săptămâni mai târziu. Toate grupurile au beneficiat de instruire, cu scăderi de anxietate și îngrijorare, și nu există diferențe semnificative între grupuri.
Subiecții (N = 86) cântare completate concepute pentru a măsura stresul cauzat de gânduri, stresul cauzat de experiențele de zi cu zi, afectarea pozitivă cauzată de gânduri, afectarea pozitivă cauzată de experiențele de zi cu zi, anxietatea, stresul, cognițiile depresive, starea de bine și sănătatea psihologică. Subiecților care au raportat primejdie mare ca urmare a unuia sau mai multor articole din subscala Distress-related Distress au fost rugați să nominalizeze trei gânduri specifice legate de una dintre categoriile de gândire producătoare de primejdie. Acești subiecți au fost plasați la întâmplare într-unul din cele cinci grupuri de formare. Un grup a fost instruit să reducă gândurile negative (NTR), cel de-al doilea grup a fost instruit să înlocuiască gândurile negative cu gânduri pozitive (PTI), al treilea grup a fost instruit în ambele proceduri, al patrulea grup a primit un tratament cu placebo, iar grupa a cincea nu a primit niciun tratament. NTR, PTI și combinația ambelor au fost eficiente în reducerea stresului cauzat de gândurile specifice. A existat o reducere semnificativă a stresului cauzat de gânduri specifice în NTR și grupuri de tratament combinat. Pregătirea nu a produs schimbări semnificative în efectele negative și pozitive generale cauzate de gânduri și experiențe de zi cu zi sau în anxietate, stres, cogniții depresive, bunăstare și sănătate generală.
Studiul actual a urmărit să examineze trei forme de gândire repetitivă negativă la copii și adolescenți. Mai precis, acest studiu a abordat (1) gradul în care ruminația reactivă la stres poate fi diferențiată de alte forme de gândire repetitivă, cum ar fi ruminația și îngrijorarea centrată pe emoție la copii și adolescenți și (2) asociațiile dintre diverși indici. de gândire repetitivă și simptome de anxietate și depresie. Scala de ruminație reactivă la stres pentru copii a fost dezvoltată în scopul acestui studiu și este o extensie descendentă a scării de ruminație reactivă la stres folosită la adulți (Robinson și Alloy 2003 ).
O analiză comună a factorilor de explorare pe itemi cu trei măsuri care atinge ruminația reactivă la stres (SRRS-C), ruminația focalizată pe emoții (CRSS) și îngrijorarea (PSWQ-C) a generat un model cu trei factori atât la copiii cu vârste între 10 și 13 ani. și adolescenții cu vârste cuprinse între 14 și 18 ani. Ținând cont de faptul că măsurile sunt corelate, rezultatele arată că se pot distinge trei forme de gândire negativă repetitivă la ambele grupe de vârstă. Aceste constatări sunt în conformitate cu concluziile anterioare referitoare la gradul în care poate fi diferențiată ruminația și îngrijorarea (de exemplu, Fresco și colab. 2002; Muris și colab. 2004). Mai precis, rezultatele indică faptul că ruminația reactivă la stres este o formă unică de gândire repetitivă, pe lângă ruminația și îngrijorarea centrată pe emoție. O altă implicare a constatării că vârsta nu părea să modereze structura factorului este că gândirea negativă repetitivă ca o vulnerabilitate la depresie poate fi aplicată la probele de copii și adolescenți. Aceste descoperiri sunt în conformitate cu cercetările anterioare (de exemplu, Abela și colab. 2007). Cu toate acestea, trebuie reținut faptul că aceste constatări pot reflecta formularea materialelor utilizate astfel încât articolele cu „griji" din descrierea lor tind să se grupeze, în timp ce elementele cu „senzație de tristețe", „gândiți" sau „evenimente stresante "În descrierea lor tind să se grupeze de asemenea. În ciuda acestei limitări a utilizării chestionarelor, datele oferă dovezi că ruminația reactivă la stres este independentă de ruminația și îngrijorarea centrată pe emoție.
Toate cele trei forme de gândire negativă repetitivă au arătat asocieri pozitive și semnificative cu simptome ale depresiei și anxietății. În general, îngrijorarea a arătat cele mai puternice asocieri cu simptome de depresie și anxietate, urmată de ruminația reactivă la stres. În general, ruminația și îngrijorarea au fost la fel de puternic legate de simptomele depresive ca de cele de anxietate, adăugându-se la cercetările anterioare care arată că ruminația și îngrijorarea nu sunt specifice simptomelor de depresie și anxietate, respectiv (de exemplu, Blagden și Craske 1996; Fresco și colab. 2002, Molina și colab. 1998; Muris et al. 2005; Nolen-Hoeksema 2000; Roberts și colab., 1998;. Sarin, et al 2005; Starcevic 1995; Watkins 2004 ). Aceste descoperiri susțin punctul de vedere că gândirea negativă repetitivă, care ia forma unei ruminații centrate pe emoție, a unei ruminații reactive la stres sau a unei griji, poate fi văzută ca o variabilă transdiagnostică (de exemplu, Harvey și colab., 2004 ).
În examinarea contribuției relative a celor trei forme de gândire negativă repetitivă pentru controlul celorlalte două, grija și ruminația reactivă la stres au fost asociate semnificativ cu simptomele depresiei și anxietății. Astfel, în ciuda coeficienților de corelație semnificativ de ordine zero între ruminația centrată pe emoție și simptomele anxietății și depresiei, ruminația centrată pe emoție nu mai era semnificativă atunci când controlați efectele ruminației și îngrijorării cu reacție la stres. Constatarea faptului că ruminația axată pe emoție nu ținea cont de o porțiune semnificativă a variației depresiei nu era în conformitate cu ipoteza noastră. Cu toate acestea, se adaugă la cercetările anterioare care arată că îngrijorarea exclude ruminația centrată pe emoție ca un predictor al simptomelor depresive și anxietate (Muris et al. 2004). Dintr-o perspectivă teoretică, teoria stilurilor de răspuns afirmă că ruminația centrată pe emoție este implicată în durata stării de spirit negative și include elemente care se referă la situația în care unul se simte deja deprimat (Nolen-Hoeksema 1991 ). Pe de altă parte, ruminația reactivă la stres este teoretic legată de debutul simptomelor depresive (vezi Robinson și Alloy 2003), în timp ce apariția îngrijorării nu depinde în mod necesar de o stare de dispoziție tristă. Prin urmare, ruminația și îngrijorarea reactivă la stres pot fi predictori mai puternici ai simptomelor depresive decât ruminația focalizată pe emoție într-un eșantion non-clinic ca cel actual, în care stările de dispoziție negative negative pot fi mai puțin prevalente. Rolul romației axate pe emoție în probele clinice ale copiilor deprimați care suferă de stări de dispoziție negative are nevoie de investigații.
Concluziile studiului subliniază importanța vizării nu numai a conținutului gândurilor, ci și a procesului de gândire în intervențiile cu tineretul deprimat și anxioasă. De exemplu, în terapia cognitivă, poate fi important să conteste în mod specific gândurile rumenești sau îngrijorătoare. În această lumină, de asemenea, poate dori să ia în considerare o provocare pozitivă (de exemplu, „Grija / ruminația mă ajută să îmi depășesc problemele") și metacuncțiunile negative despre îngrijorare și ruminație (de exemplu, „Alți copii mă vor respinge dacă îmi fac griji / rumeg atât de mult"). sau „S-ar putea să înnebunesc dacă continui să-mi fac griji / rumegări") și să folosesc strategii precum amânarea îngrijorării sau ruminația pentru a testa metacognozia (negativă) că nu are control asupra gândirii repetitive (vezi Wells și Papageorgiou 2004). Alte abordări care au primit multă atenție recent sunt intervențiile bazate pe mindfulness. Acestea pot fi deosebit de eficiente în reducerea proceselor de gândire repetitive, prin învățarea de a se dezactiva emoțional de gândurile negative recurente, în loc să le lași să afecteze starea de spirit. Un exemplu de intervenție bazată pe mindfulness este terapia cognitivă bazată pe mindfulness (Segal și colab., 2002 ).
Acest studiu are anumite limitări care trebuie abordate. În primul rând, studiul a avut o secțiune transversală, ceea ce face imposibilă tragerea de concluzii despre relațiile cauză-efect. Mai exact, natura secțiunii transversale a studiului face dificilă să se identifice dacă nivelurile ridicate de gândire repetitivă duc la mai multă anxietate și depresie sau dacă nivelurile ridicate de anxietate și depresie pot duce la o gândire mai repetitivă. Studiile care utilizează intervale prospective sunt necesare pentru a examina valoarea predictivă și stabilitatea diferitelor forme de gândire repetitivă (vezi Hankin 2008). Studiile experimentale în care gândirea repetitivă poate fi manipulată sunt, de asemenea, justificate pentru a determina natura cauzală a gândirii repetitive în simptomele depresive și de anxietate. În al doilea rând, eșantionul utilizat în studiul curent a fost preponderent alb alb, ceea ce poate limita generalizarea rezultatelor la alte culturi. Mai mult, o minoritate (25%) dintre copiii și adolescenții abordați au decis să participe. Este posibil ca acest eșantion să fie părtinitor într-un fel. Cu toate acestea, întrucât nu am adunat informații demografice despre variabile precum etnia sau statutul socio-economic, nu este posibilă compararea eșantionului final cu ratele preconizate.
În ciuda acestor limitări, rezultatele studiului curent par să indice că ruminația reactivă la stres poate fi identificată în mod unic ca o formă de gândire repetitivă, pe lângă ruminația și îngrijorarea centrată pe emoție. Cercetările viitoare ar trebui să vizeze să reunească diferite variabile despre care se crede că joacă un rol în depresia juvenilă și anxietate, cum ar fi diverse forme de gândire repetitivă, stiluri cognitive negative și pubertate. Includerea evenimentelor de viață și a dificultăților zilnice face posibilă contribuția la o mai bună înțelegere a depresiei și a anxietății în tinerețe într-un raport de diateză-stres.
Mergi la:
Recunoasteri
Acest studiu a fost susținut de o subvenție VENI de științe sociale NWO nr. 451-05-019, acordată Dr. Jeffrey Roelofs.
Acces deschis Acest articol este distribuit în condițiile Licenței Creative Commons Atribuire noncomercială care permite orice utilizare, distribuție și reproducere necomercială în orice mediu, cu condiția ca autorul (autorii) inițiali și sursa să fie creditați.
Mergi la:
Note de subsol
1 Un recenzor anonim a sugerat controlul pentru stilul cognitiv negativ pentru a se asigura că confundarea necontrolată a stilului cognitiv negativ nu a condus la asocierea dintre ruminația reactivă la stres și simptomele depresive și anxietate. Stilul cognitiv negativ este un scor compus de scale care măsoară inferențele despre globalitatea și stabilitatea cauzelor unui eveniment negativ, inferențe despre consecințele unui eveniment și inferențe despre sinele (Hankin și Abramson 2002 ). Atunci când se controlează stilul cognitiv negativ, corelațiile parțiale dintre ruminarea reactivă la stres și simptomele depresiei și anxietății au rămas semnificative (pr =.13, p
Bineinteles ca gandurile negative genereaza boli.Dar nu detaliez ca am observat ca tu tii funda in buzunar si nu prea dai la nimeni funda.Si mosotti se tot necajeste sa-ti raspunda, iti da raspunsuri lungi pune suflet in ele si tu nimic.Ar trebui sa fi mai generos si mai putin egoist sa vezi caci cu timpul te-ai simti din ce in ce mai bine.E bine sa primesti dar e si mai bine sa poti da.Problema ta e ca in loc sa actionezi te tot framinti.Si prea multa minte strica.Stiu ca esti foarte logic si ai cunostinte enciclopedice dar ar mai trebui sa invezi sa si te relaxezi sa traiesti pur si simplu fara atita bataie de cap, arunca-te in valtoarea vietii, stiu uneori viata doare dar e mai bine sa doara ca pe urma te vindeci, e mai bine sa doara decat sa nu traiesti deloc.
Vreau sa citesc mai multe argumente apoi vad eu cui dau fundita sau alege sistemul in locul meu, eu cu mosotti suntem prieteni
Da, iar cele pozitive te pot vindeca.
Este chiar si un experiment: o echipa de oameni de stiinta i-au spus unei persoane ca ii dau o pastila care-i va face sanatosi in doar 24 de ore. Persoana respectiva chiar a crezut si a luat pastila, iar in termenul acela de ore s-a vindecat. Ghici ce, ii dadusera o vitamina C. De asemenea mai sunt si zicatorile alea ca asa cum gandesti iti merge in viata. Trebuie sa atragi "energiile pozitive" asupra ta pentru un fel de "karma buna".
Asta e ce stiu, sper ca te-am ajutat? O seara frumoasa!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
