Credeți că în viața asta, dar cea reală, poate exista bărbați pe calapodul stimabilului personaj Leonida Pascalopol din romanul Enigma Otiliei?
Adică un bărbat ca cel portretizat în acest roman, de niște maniere și o eleganță, ce rar ți-e dat să vezi parcă la un bărbat, dar în același timp și viril, dar nu în acel sens absurd și chiar exacerbat ci natural, dar care de asemenea să poată iubi o femeie doar prin maniera de a o lăsa liberă? De-ai oferi dreptul la exprimare, la alegere, la decizie și totuși să nu o abandoneze?
Cam așa l-am perceput eu pe Pascalopol, citind Enigma Otiliei și râdeam în sinea mea că cineva a putut portretiza un bărbat aproape de perfecțiune. Și nu, nu e vorba de "visare la prinți" sau mai știu eu ce, deoarece pur și simplu, Pascalopol e dincolo de un prinț, e vorba de un bărbat plin de maniere, gentil, dar și viril și care poate iubi fără a supune ci doar a lăsa liber spiritul unei femei să înflorească, însă nu prin a întoarce spatele și a suferi ci chiar prin a o ajuta pe Otilia patern, decizând că suferința lui nu are rost ci doar să fie acolo prin orice rol, pentru femeia care îl mișcă sufletește.
Oare există astfel de Pascalopoli și în viața asta?!
Voi ce credeți?
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Nu toate. Eu una chiar nu am ce să caut cu fix categoria de care enumeri tu mai sus, chiar și de ar fi să mor singură în viață sau îngropată doar în pisici pe post de partener.
Deci nu generaliza, te rog.
Iar eu una, în orașul meu, nu am prea văzut ce spui tu că ar exista. Cum am spus și altui user de aici. Am geamul deschis aproape un an, doar în mijlocul iernii mai inchid geamul, în schimb stau numai cu geamul larg deschis de dimineață până a doua dimineță și tot așa, și fără să vreau aud macho mani, trecând pe drum, înjurând. Apoi alți macho mani care scuipă pe drum, asta mai ales după ce chipurile se făcuseră n conștientizări, după Covid cu minima educație stradală, de la a nu tuși în palmă ci în cot, până la a te dezinfecta cât mai des și nu a-ți lăsa saliva pe drumurile publice, mai ales de acum încolo, când vedem bine cum tot din rău în mai rău o ducem cu bolile, epidemiile și toate nebuniile. Deci?
Unde sunt și stimabilii Pascalopoli în lumea asta?
Și bine, asta cu scuipatul stradal și înjuratul stradal e mizilic, e de fapt ce ține de cei 7 ani de acasă, nici nu e ceva strict de se*. Însă eu una chiar aștept să văd (și nu, nu neapărat la mine, că eu una, de bine de rău, am trăit oricum fără tată, deci fără bărbat, încât oricum viața m-a învățat că oricum e posibil să fie chiar mai bine singură, ca femeie, fără un bărbat lângă tine) însă tot aud la prietene, văd în jur și tot aud și văd doar femei care nu mai sunt libere, pur și simplu după ce au zis acel mirobolant "da" la altar.
Deci?
Răspunde
''am trăit oricum fără tată, deci fără bărbat'' aici e problema, iti e teama sa nu fi ranita din nou la fel cum s-a intamplat cu tatal tau care nu ti-a fost alaturi indiferent de motiv.
Ai o trauma nevindecata, o rana deschisa. Doar daca rezolvi asta iti vei gasi un barbat.
Păi fac terapie de vreo 6, dar recunosc că nu am abordat foarte mult subiectul "tata" chiar dacă mi-am făcut curaj să-l revăd și să-i vorbesc, da, recunosc că pentru mine încă e un subiect sensibil, însă nu o văd nici chiar o traumă. În definitiv, mama a dus-o mai bine singură, decât lângă tata așa că, nu știu...
Eu însă îmi păstrez ideea, sper, fără a jigni pe cineva, că nu-mi doresc asta, sunt conștientă că nimeni nu-i perfect, însă încă țin să cred că bărbații de azi au ajuns foarte nașpa, fără maniere, deși aș adăuga asta și pentru fete. Dacă să zicem că bărbații ar avea ce scoate și băga, ok. Dar uneori mai tare mă oripilează limbajul fetelor de azi. Deci, de aceea nu mă pot integra eu nicăieri, pentru că nu am aceste tabieturi.
Faci terapie de vreo 6 ce? 6 ani? daca da, schimba-l!
La capitolul femei e jale dar n-am deschis subiectul pentru ca sunt sigur ca nu esti de acord cu mine asa ca am zis sa nu zic nimic dar daca tot ai adus vorba, pune-te in pielea unui barbat masculin si educat in zilele noastre pus in situatia in care sa isi aleaga o viitoare nevasta, ce dracu sa aleaga cand mai toate umbla in bucile goale, tatele goale, tatuate, buzate, materialiste, fara morala, fara rusine, tupeiste, nesimtite, fara calitati, etc.
Toate obezele si terminatele sunt astazi pline de pretentii si se cred printese.
Asa ca spune, de unde sa alegi si ce sa alegi?
Iti pot raspunde asa. Barbati si frumosi si gentili si virili si sarmanti chiar exista. Dar sunt extrem de rari! Si nci macar asta nu ar fi o problema. Problema este ca genul de barbat descris de tine, are si el pretentii. Ala isi doreste si el la randul lui o femeie foarte frumoasa si foarte feminina si foarte familista si cu o reputatie cat mai decenta. Este pura economie.
Păi și eu lupt ca să mă ridic la cele mai înalte standarde.
Iar unele le și am natural, ca spre exemplu educația și faptul că nu înjur. Deci dacă eu nu înjur și las de la mine în loc să înjur "scot" și "bag" nu crezi că aceeași pretenție aș avea-o de la un bărbat?
Dar ce spui, eu una nu prea am văzut. Sorry că o zic. Dar, uite, spre exemplu la mine în oraș, am geamul deschis aproape un an întreg. Doar când e mijlocul iernii, poate țin și eu geamul închis, în rest stau numai cu geamul deschis și fără să vreau zilnic aud hombres (că doar disting și eu între voce masculină vs feminină) de la băieți adolescenți până la bărbați de vârsta bunicilor, care au pe limbă doar "scot pl/bag pl". În condițiile în care, asta în unele dăți când chiar stau cu ochii ațintiți și pe geam și nu doar aud fără să vreau, dar când îmi e dat și să văd persoanele care înjură, ce să vezi, arată chiar culți, la prima vedere sau ai zice că sunt oameni educați și normali și ei înjură ziua în amiaza mare pe drum. În condițiile în care, cred că oricine are părinți și cât de cât l-a învățat pe fi-su că una e să înjuri într-un spațiu închis sau în anturaj cu prietenii, dar la fel într-un loc mai retras și cu totul alta e să înjuri ziua în amiaza mare, pe drum, printre străini.
Și hai să vă mai spun ceva, la voi toți care veți citi probabil pe aici.
Știi care e de fapt durerea mea mai mare, că de fapt, fix oamenii ăștia care par așa degajați și înjură ziua amiaza mare pe drum susținând ei că "vai, eu sunt sincer și mă arăt așa cum sunt" tot ei sunt cei care înjură pe să zicem cei ca mine cu kg în plus sau pe altul/alta cu un handicap fizic sau pe chiar alta prea slabă ori care are vreun handicap destul vizibil. Așa că, te întreb, ce e de bărbații ăștia? Care ei cred că au dreptul să se exprime chipurile liber, înjurând ziua amiaza mare, dar noi cei care nu suntem în tiparul concret al frumuseții exterioare, trebuie să ne ascundem pentru că-i deranjăm pe ei?!
Întreb? Unde e corectitudinea în situația asta?
Și uite că eu numai bărbați de genul am întâlnit. Când o să găsesc tipul lui Pascalopol, eu o să zic că va veni sfârșitul lumii. Până acum însă în 28 de ani, nu prea am întâlnit. Și nici nu o spun musai ca să-l iau de soț, însă nu am prea întâlnit nici măcar, cum spuneam bărbați de genul așa, doar ca să mă conving că mai există și bărbați ok.
Nu știu cum vedeți voi situația, dar mie una mi se pare trist. Trist că se normalizează tot mai mult acest "bag și scot". Trist.
Cât de pretenții, cum spuneam, nu mă interesează ca să ies cu un tip de genul musai, nu știu cum gândesc ceilalți, însă eu una ascultând doctrina lui Iisus și studiind psihologia, vrând să devin psiholog, mi-am format ideea că în viață trebuie acceptat și îmbrățișat totul, și mai ales eu care una cred doar în iubire, adică vreau să spun că dacă, să zicem spre exemplu un Pascalopol chiar ar exista, și mi-ar plăcea, doarece acesta e chiar stilul meu, dar dacă acel Pascalopol nu m-ar face să simt iubirea prin pori, aș rămâne doar amica unui astfel de Pascalopol, cum de altfel și Otilia alesese la fel, și chiar aș alege acel "macho boschețel" dacă doar acela m-ar face să simt iubirea. Adică ce vreau să spun e că, eu una chiar încerc să accept pe oricine și acum nu zic și înțeleg pe oricine, însă accept pe oricine și deci nici nu se pune problema de a judeca acești bărbați care înjură sau să crezi că am ceva cu ei. Dar mie una nu-mi place ce a ajuns lumea asta. Mai ales cea masculină. Deci de aici ideea că dacă ar mai exista vreun Pascalopol în era asta. Iar cum spuneam, eu una, nu am prea mai văzut.
Ti-am citit tot comentariul si mi-am recitit si comentariul meu anterior ca sa ma asigur daca am vazut bine. Tu ai pus o intrebare relativ simpl. Daca exista barbati frumosi, sarmanti si virili. Evident ca exista. Doar ca numarul lor este foarte limitat si acei barbati au si ei pretentii exagerate pentru ca au optiuni nelimitate. Tu practic visezi la realtii ca in jurnalele vampirilor sau ca in filmele alea unde " tocilara" ramane cu bad boyul frumusel. Din pacate realitatea nu functioneaza asa, ca in filme. Pe langa faptul ca iti va fi extrem de dificil, daca nu imposibil sa intalnesti un barbat de genul asta, automat vei intra in conpetitie cu femei mult mai top decat tine. Mai tinere, mai fresh, mai feminine, mai dotate, mai senzuale etc. Pentru ca si alea o sa il vrea tot pe el! Si nu stiu cum vei putea concura cu ele. Sub nici o forma nu spun ca tu esti neatractiva, spun doar ca pentru genul ala de barbat vei concura cu femei mult mai valoroase ca tine. La fel cum sunt sigur ca exista femei care sunt si frumoase si tinere si feminine si familiste si cu o reputatie buna si afectuase si escorte in pat si doamne pe strada. Dar sunt constient ca eu nu o sa am niciodat parte de asa ceva pentru ca genul ala de femei sunt foarte rare si va trebui sa concurez pentru ele cu cei mai top barbati, ca pascalopol ala al tau 
sper ca ai prins ideea! Poti observa realitatea din jurul tau sau poti sa traiesti in disneyland unde virilache cel frumos si sarmant te va cere de sotie si veti trai fericiti pana la adanci batraneti. Iarta-ma pentru cinismul meu, dar ceva imi spune ca pe la 40 de ani te vei vaita la prietenele tale ca esti singura si ca toti barbatii sunt niste porci si niste misogini. Asta in timp ce ai refuzat zeci de barbati decenti, dar nu suficient de buni pentru standardele tale. Eu am astfel de colege la job. Si eu sunt singur, dar nu dau vina pe nimeni ci doar pe ghinion si pe alegerile mele gresite din trecut, asta este. Dar colege de ale mele la 40+ inca se vaita de singuratate si viseaza la tipi frumosi cu bani si cu eclerul mare. Pari o fata foarte culta dar in acelasi timp si foarte naiva. Inca odata imi cer scuze pentru cinismul si pragmatismul meu si iti doresc sincer sa gasesti un pascalopol.
Wait, eu am spus Pascalopol în sensul de trăsături morale, nu fac nicio aluzie la aspect. Clar îmi știu nivelul la aspect fizic și clar nu caut decât un tip foarte slab, dar care are poate gusturi exotice, ca să mă poată plăcea și el, eu fiind cu kilograme în plus sau aș accepta și versiunea în care, dacă aș iubi too much acea persoană și acea persoană m-ar plăcea la caracter, dar ar dori să fiu mai skinny, nu spun 100%, pentru că oricum deși nu pare, eu m-am luptat 28 de ani cu aceste kilograme, cu slăbitul, dar mai ales cu bulimia, pentru că de fapt problema principală în cazul meu asta a fost, pentru că sport chiar fac, când fac și nici nu ai zice că am kilograme în plus, dar mâncarea și viciul ăsta m-a ținut mereu captivă. Deci să spunem că dacă ar veni la mine acel tip frumos fizic și ar pune aceste condiții aș acceptat, poate și zic poate, doar dacă, cum am spus mereu mă va face să simt ceva și în timp îmi arata seriozitate și devotament, altfel, sincer, prefer să nu fac niciun sacrificiu și nici să slăbesc doar pentru un tip care ce are, doar un chip de lut.
În fine, ideea e că, nu știu ce s-a înțeles din întrebarea mea, dar sigur, întrebarea viza trăsăturile morale nu cele fizice. Adică, dacă să zicem, spre exemplu, eu sunt grasă și vreau să ies cu un tip tot gras, ceva ce de altfel, oricum toți mi-au spus și de altfel, oricum ceva ce e și logic la o adică. Și ceva ce e ok pentru mine, pentru că mie oricum îmi plac extremele, ori băieții grași ori cei foarte slabi, rahitici. Dar acești băieți trebuie să aibă acele trăsături ale lui Pascalopol. Și iar mă repet, nimeni nu a înțeles concret ce vreau să spun.
Eu caut fix un Pascalopol care să mă poată iubi necondiționat, însă dacă să zicem, eu mă simt mai bine singură totuși, dar nu aș vrea nici să-l pierd pe acest Pascalopol, el ar fi dispus să accepte acestea. Prin liberă, nu mă refer că eu aș caută un tip care să mă întrețină sau iubească și eu să mă duc la alții să mi-o trag cu ei. Oricum eu nu prea caut partea asta se*uală. Deci dacă nu m-aș culca nici cu el, nu m-aș culca nici cu altul, nu ar fi logic?
Cred că deja aberez.
Simplificat, eu una asta caut. O iubire care să mă motiveze să trăiesc, să fiu versiunea mea mai bună, clar să pot fi codependentă de partener, dar nu neapărat financiar ci mai mult emoțional și social, deoarece eu am anxietate socială și evident un bărbat care să accepte că eu sunt ușor ase*uată și îi pot oferi multe în căminul nostru, dar nu asta. Sau i-o pot oferi, dar doar după mulți ani de relație, după ce am încredere în om, că nu e doar se* ci e chiar iubire. Ci cel mult pentru un copil, deși nici copii nu prea-mi doresc ai mei. Adică îmi doresc copii, dar nu să-i nasc eu, deoarece procesul nașterii mi se pare prea greu pentru mine și felul meu prea plăpând de a fi și al doilea motiv, mă cam dezgustă sincer, procesul prin care se naște un copil.
Acum are mai mult sens cam ce caut eu de la un așa zis Pascalopol?
Un bărbat care să-mi accepte aceste condiții, ciudățenii, numițile cum vreți, dar care să nu mă abandoneze niciodată și care cu trecerea anilor să ne consolidăm relația și mai mult. Și evident manierele. Adică eu caut un bărbat care acasă cu mine să fie mielușel, să mă lase pe mine să fiu șefa să aibă un vocabular peste decent, iar prin limbaj nu mă refer la a dormi cu dexul in brațe ca să spună nu știu ce cuvinte lugubre, deși nici asta nu m-ar deranja deoarece eu scriu poezii și eu una chiar dorm cu dexul în brațe, caut sensuri, metafore, rime și întelesuri. Însă poate fi si matematician și să aibă cel mai logic limbaj nu mă deranjază, însă el acasă să fie liniștit și să nu stea pe limbă cu înjurături, dar în schimb nu m-ar deranja dacă se va duce la altele și va înjura sau va face ce vrea. Dar acasă, cu mine, nu. Și ar fi și logic, deoarece eu nu doresc latura asta se*uală, să o caute în alte părți. Dar pretenția mea, dorința mea, va fi mereu cea de a nu mă abandona ca pe o frunză-n vânt. Și chiar dacă nu ne unește se*ul, eu vreau să ne unească anii petrecuți împreună, cum am spus, clar iubirea, respectul, dar cel mai mult sacrificiul și unirea. Cam asta caut eu. De fapt.
Recapitulare! Fiti-ar pascapol al naibii 
Mai tu vrei un barbat educat, elevat care sa te accepte pentru ciudateniile tale si pentru kilgramele tale in plus. Pana aici mi-se pare ca cerintele tale sunt mai mult decat decente. Doar ca ajungem la partea cu sexul. Sunt de acord si sa te astepte si sa aiba rabdare cu tine, dar nu-i vei putea refuza asta la infinit. Nici nu ai idee cat de frustrant poate fi pentru un barbat sa doarma cu o tipa in pat si sa nu poata face nimic. Sexul este nevoie biologica mai ales daca adori femeia de langa tine, deja se transforma in dragoste. Adica vrei sa faci dragoste cu tipa respectiva, sa o pupi sa o mangai, sa fii atent la ce-i place si ce nu, sa o vezi dezbracata prin casa, sa o vezi ciufulita dimineata... sti, chestii de genul asta. Asa ca o sa iti fie greu sa gasesti un tip care sa te iubeasca fara sa-i oferi partea fizica a interactiunii dintre un barbat si o femeie. Si stiu ca vrei sa te conectezi cu cineva super deep, asta ne dorim cu totii, dar si asta este destul de greu. Cat despre faptul ca esti grasa, nu vad in asta o problema atata timp cat nu esti obeza, pentru ca daca esti obeza iti faci rau tu singura la sanatatea ta. Eu personal nu am o problema cu grasele, eu am avut iubite de toate genurile, si slabanoage fara fund si sani si grase.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
