Cred că mai degrabă iubim pentru că suntem egoiști și ne place cum ne fac să ne simțim acele persoane, ceea ce ne oferă sau fac pentru noi.
Mi-a plăcut ideea cu egoismul, și dacă analizezi mai profund, ceea ce ai răspuns tu sună cam așa : iubim din egoism deci cumva iubim condiționați de grup, de societate și de a fi în societate. Deci altfel spus întrebarea ta a răspuns cel mai bine ambelor întrebări ale mele, doar că da, nu am aflat ce facem mai mult iubim sau pur și simplu trăim ca ființe sociale condiționate?
Uuu ia uite câtă filosofie avem de cercetat
Și da, aștept să văd ce filosofie spune domnul/doamna Ray, oricine ar fi, nu cred că am primit vreun comm la vreo întrebare, până acum încă, de la stimabilul/a Ray
Nu doar de societate condiționați, ci de cum suntem deep down.
Ray probabil îți va zice ceva de genul că iubirea nu există pentru că fetele sunt ipocrite și pe interes, iar el e urât și nu-l iubește nimeni și sufletul nu există, iar nemții sunt poporul suprem. Și poate și un Heil Hitler.El merita funda, trebuia să aștepți.
Aaa, dacă e tipul cu nemții, îl știu deja am primit vreo două comentarii de la el și recunosc că n-am prea înțeles pe deplin comentariile lui, dar tocmai de aceea mi-au plăcut
clar empatizez cel mai mult cu vorbele, ideile care sunt cele mai asemănătoare stilului meu de gândire, dar am observat că totuși ceea ce nu înțelegem ne atrage
Eu nu înțeleg rusa și nu mă atrage de exemplu.Mai știu câteva cuvinte.
Dar trebuie să recunosc că Ray e ceva ce nu prea întâlnești. Dintr-o mie de oameni iese în evidență, clar. Dar nu aș zice că neapărat într-un mod bun.
Anyway, iubirea, m-am mai gândit. Eu îmi iubesc câinele și atunci când mă lovește, zgârie, dă cu mine de pământ etc. Acum nu știu dacă astea sunt ceva plăcut, dar poate sunt eu mai sado-maso. Idk
Www, avem iar cupluri spirituale TPU iste )
Așa cum recunosc că mă simt eu atrasă de domn'șoara pufulete. E ceva magic, deși habar nu am cine este și de unde vine, simt o chimie ruptă din stele cu miss Pufulete. Și mă atrage energia și voioșia ei, până și poveștile ei le savurez cu sufletul la gură și cu o cană de ceai/cafea în mână.
)
You got it all wrong fml.
Cred că sunt mulți care își fac o idee mult prea romanțată despre iubire și își irosesc viața alergând după fata morgana.
Exista iubire, dar eu zic că nu trebuie sa fie acel sentiment end all-be all, așa cum îl găsești în scenariile fictive fie din cărți sau filme. Cu cât e mai înflăcărată și pasională cu atât arde și se stinge mai repede.
Ai dreptate dragă PsyclePath, nici nu-ți pot pronunța numele însă nu mă refer la iubirea amoroasă ci la iubirea din relațiile interumane
de iubirea și bunul simț ce ar trebui să existe între omuleți, în grupurile de familii, prieteni, colegi
Iar întrebarea mea era dacă noi chiar oferim și primim iubire, da, aici poți spune că se vrea a fi iubirea aia ideală, în forma ei cea mai pură sau pur și simplu noi doar denumim iubirea ca pe o conviețuire a ființe noastre sociale printre alte ființe sociale, dacă noi doar ne facem prezența în grupuri pentru că altfel nu s-ar putes trăi și noi numim asta iubire.
Cam asta era înteebarea
Cât de iubirea supremă amoroasă, eu o caut deci mulțumesc că totuși mi-ai confirmat ceva, așadar acum știu de ce voi fi veșnic alone, fata morgana în căutarea iubirii veșnice și perfecte. De fapt cred că și de aceea nu vreau să mă arunc în ceva pe direcția asta, neexperimentând dragostea, în viața ta rămâne veșnic ideea iubirii supreme/veșnice/eterne pe care ai știi că ar fi posibil să existe dar pe care nu vrei să o spargi/explorezi/calci în picioare. E exact ca pădurea virgină o vezi din depărtări, o analizezi, o explorezi din priviri și poate mental gândindu-te la ea, dar tu o lași intactă, nu pui vreodată piciorul în ea și nu o atingi cu mâinile vreodată.
Cam așa și cu dragostea în viața mea.
E adevărat că există noțiunea de "a-ti iubi aproapele" dar cred că sentimentul asta este practicat doar de către cei cu adevărat altruiști. Iubirea aproapelui înseamnă de fapt să ajuți pe cel în nevoie, să îți oferi din timp și resurse pentru binele celui de langa tine.
Cred că întrebarea ta este de fapt, daca facem lucrurile astea pentru doar pentru că ele sunt incluse intr-un set de reguli ale conviețuirii într-o comunitate, sau dintr-un altruism pur?
Răspunsul e ca de obicei, depinde. As zice că nimeni nu atinge acel 100% altruism daca e complet sincer cu el. Și la fiecare variază proporția între dezinteres pur și conformare la norme. (Când zic dezinteres mă refer la faptul că oferi un ajutor, fara sa ai in minte că există și un beneficiu pentru tine de ordin social sau de altă natură). Pentru cei mai mulți oameni as zice că acul se înclină către conformare. Ca sa nu mai vorbim de cei carora pur și simplu nu le pasa. Nici măcar nu se prefac că ar vrea sa ajute. Sunt destui și ăștia.
Iar în ceea ce privește iubirea romantică... E frumos sa visezi. E plăcut și "reassuring" sa te gândești că o să găsești pe cineva care o sa fie absolut și total absorbit de persoana ta, pentru totdeauna sau pentru zeci de ani la rând.
Dar după fiecare călătorie în lumea asta ideala, o să fie din ce in ce mai dureros sa te întorci la realitate. Până la urmă nu o să mai îndrăznești să visezi. Pentru că o să te doară prea tare. Și o să ramai doar cu o amărăciune continuă, surdă, și cu ideea că nu ai fost făcută să trăiești în vremurile astea și altele de genul asta. Adevarul e că doar ție îți faci rău. Nu o sa mai incep acum încă o pledoarie interminabilă, am făcut-o de multe ori, s-au saturat cei de pe TPU de mine dar daca vrei, putem extinde discuția și la aspecte/motive mai specifice. E important sa te gândești mult la asta. Foarte mult. Dar nu sa te lași de purtata doar de gândurile alea caldute despre cum o fi vremea acolo în pădurea aia neatinsă din metafora ta. Ci efectiv sa analizezi cu o doza sănătoasă de realism cum stau lucrurile de fapt, din experiența reală a ta sau a altora. Nu din năzuințele pufoase din inima ta.
Nu zic că nu poți ajunge acolo. Doar că acel "acolo", s-ar putea sa nu fie în locul in care îl cauți acum.
Da, cam ce ai spus tu, asta am vrut să întreb și am aflat ceva răspunsuri interesante
Cât legat de subiectul 2 o să explorez cândva, când chiar o să simt eu nevoia
nu sunt nici chiar atât de visătoare, mai revin și cu picioarele pe pământ că tot am adresat asta și întrebare
se vrea a fi ființe sociale
deci o ființă socială trebuie să aibă tribul ei
dar încă nu m-am identificat cu niciul și nu m-a atras niciunul suficient încât să spun, inima mea aici vrea să șadă.
Prin trib mă refer la tot neamul cuiva cu care vrei să-ți faci o relație, dar și la familia pe care dorești să o întemeiezi.
Deci te-ai gândit deja și la compatibilitatea ta cu familia lui Făt Frumos .
Țintești foarte sus, vad.
Waai ce intrebare.
Esti iubita in limita a ce poti oferi acelei persoane si cum o faci sa se simta sau cat de bine o duci cu zaharelul.
Alexandramar05 întreabă:
nyoentox2002 întreabă: