Credeti ca mai merita sa vrei sa te indragostesti si sa-ti puti increderea deplina in cineva avand in vedere ca nu exista certitudine si siguranta deplina?

Nu confunda indragostirea (pasiunea) cu iubirea! Daca citesti, te lamulesti :http://www.formula-as.ro/......ment-16279

Eu unul sunt de parere ca se merita.
Nimic nu este sigur in lumea aceasta, mereu o sa ramana semne de intrebare in unele locuri...
Eu unul sunt genul care are incredere deplina pana cand este tradat, atunci daca respectivul imi pune piedica nu ma apuc sa plang ci ma ridic si ma scutur de praf. Asta e, suntem oameni, cu totii facem greseli cateodata.
Nimeni nu e perfect.
Eu zic ca se merita intrucat nimic nu este in van, totul este cu un scop. Chiar daca pierzi timpul amintirile tot iti raman.
Nu e asta de ajuns? (Pentru mine este oarecum...)
Succes!

Privind în jur, mă întristez când văd cât de multă suferinţă este. Despărţirea face ravagii în zilele noastre şi tot mai multe persoane sunt afectate de acest lucru. Despărţiri temporare sau pe totdeauna. Din cauza economiei scăzute tot mai mulţi îşi iau la revedere de la cei dragi plecând peste hotare. Se despart soţii de soţi, soţi de soţii, copii de părinţi şi invers, prieteni de prieteni. Şi ne doare acest lucru. Chiar cunosc o tânără care s-a căsătorit la 30 ani. După căsătorie, el a trebuit să plece însă din cauza unor obstacole, ea a rămas în ţară. A fost ceva neprevăzut. Şi nici acum după mai bine de un an nu este posibilă plecarea acestei tinere. Şi suferă mult. Şi mă întreb: merită să iubeşti?

Însă mai dureros decât să te desparţi temporar este când cineva drag se stinge din viaţă. Şi acum, parcă ca niciodată, sunt tot mai mulţi copii orfani, sunt tot mai multe văduve. Sunt tineri care mor chiar când poate sunt în prag de căsătorie. Şi în urmă rămâne durere nemăsurată şi inimi sfâşiate. Când riscurile de a fi rănit, de a rămâne singur, de a fi dezamăgit sunt tot mai mari, merită totuşi să iubeşti?

„Numai fiinţele iubite ne pot face să suferim" spunea cineva. Şi credcă în mare parte acesta este adevărul. Când o persoană care ne este indiferentă este departe nu suferim. Deci… merită să iubim?

Nu pot să nu amintesc de versetul din Prov 22:1b care spune: „…şi a fi iubit preţuieşte mai mult decât aurul şi argintul". Înţeleptul Solomon a ajuns la concluzia că nu e nimic mai minunat decât să ai în jurul tău oameni care te iubesc cu adevărat. Şi… asta e şi adevărul.

Chiar dacă riscurile sunt mari, însă nu este nicio împlinire în viaţă dacă nu iubeşti. Dacă nu ai familie, prieteni, partener sau copii care să te iubească. Durerea care ţi-o aduce dragostea poate fi mare, însă satisfacţia pe care o aduce ea nu poate fi înlocuită cu nimic. Chiar şi după ce pierzi pe cineva drag, amintirea rămâne. Ea poate aduce mângâiere când inima e străpunsă de durere şi poate să lumineze faţa când norii tristeţii vor căuta să ia pacea.

Preţuieşte de azi oamenii pe care îi iubeşti şi care te iubesc. E de ajuns doar să-ti imaginezi cum ar fi fără ei, şi vei ştii cât de mult valorează. Şi chiar dacă despărţirea nu te va cruţa, vei simţi pace că ai făcut ce ai putut pentru ei.

Majoritatea nu stiu ce inseamna sa iubesti, multi copilasi isi dau cu parerea despre dragoste, isi pupa in dos partenerul iar dupa prima cearta se injura si se despart, asta nu e dragoste. Dragostea este un sentiment puternic pe care il ai atunci cand te atrage o persoana atat fizic cat si moral, cand o privesti in ochi si uiti de tot, cand oferi totul si nu astepti nimic, trebuie sa te bucuri de acest sentiment, nu e neaparat sa formezi un cuplu cu persoana pe care o iubesti, pur si simplu trebuie sa ii fi aproape si sa-i oferi libertate. Asa ca nu asculta pustanii care dramatizeaza, iubeste de fiecare data cand ai ocazia.

Ce raspuns frumos ti-a dat Rachmaninoff228. Da, eu cred ca merita sa iubim, trebuie sa iubim, e o necesitate. Fara iubire ne simtim incompleti. E adevarat ca vom suferii din iubire. Stii cum se spune:"A iubi inseamna a da cuiva ocazia sa te distruga avand incredere ca nu o va face. "Dar asta e, se intampla sa fim dezamagiti si vom dezamagi la randul nostru poate fara sa vrem. In ce priveste increderea... sa fie, dar nu 100%, caci o asemenea incredere nu o putem avea nici in propria persoana.

De ce nu?
pana la urma de ce traim, ca sa stam in zona noastra de confort toata viata?