Credeti ca merita sa traiesti dupa 5 ani de agonie, si o viata ca prizoniera? are rost sa mai lupti cand situatia clar iti arata ca esti blocata in acea mizerie?

Cum îți arată clar situația? Cum a fost agonia de 5 ani?

Merita sa traiesti pentru ca nu esti blocata in acea mizerie, solutii sunt, doar ca nu le vezi tu.
Si ca sa vezi solutiile, trebuie sa lucrezi cu un terapeut, 95 % din oamenii in cazurile astea, isi revin vazand solutia de iesire.

5 % sunt aia cu boli incurabile care nu se vindeca si nici nu cedeaza la tratament, acolo da, nu mai e nici o sansa si se chinuie, si nu se mai merita sa traiasca de multe ori.

Da.

Doar 5 ani? Sunt mai bine de 10 ani de când mă lupt cu o viață de genul
Totul tine de perspectiva și tărie de caracter
Oamenii slăbi se blochează, restul caută o soluție și o pun in practica

Da merită sa trăiești.

Sunt oameni inteligenți care au înnebunit de boli mintale, internati la Psihiatrie, și lupta, copii fără părinți, care nu au ce manca, nu au unde pune capul, oameni fără o mana, fără un picior care nu se dau bătuți. Tot ce trebuie sa faci este sa dai un reset, sa o iei de la 0, sa te rezumi în prezent, sa nu mai privești către trecut,sa îl uiți ca o făcut parte cândva din viata ta,tu acum trăiești in prezent, nu in trecut, viata ta poate sa își urmeze cursul fără sa sa te plafonezi singura, viata ta nu își are finalul acum,nu este capăt de linie,ci un nou început cu o alta perspectiva,te poți reinventa oricând, nu ai ajuns la cea mai buna versiune a ta,încă nu o cunoști, ca ți ai impus tu singura asta,nimeni nu te oprește sa îți urmezi visul, telul în viata,tu ești aceea,tu ești cel mai mare inamic al tău.
Viata ta se va termina când nu mai existi, pana atunci lupta pentru fericirea ta, și sa iesi din zona de confort, in viata doar învingătorii reușesc sa depășească orice obstacol, oamenii pozitivi, optimiștii. Dacă simți ca ai ajuns la capătul puterilor apelează la un psiholog, sau discuta cu o persoana draga sa te îndrumeze spre calea pe care ar fi trebuit sa o alegi tu singura, cu propriile tale puteri.

Da merita.
Cand sunt trist ma gandesc ca nu merita sa-i las pe altii sa scape asa usor de mine.