Credeti ca o depresie sau un gand sinucigas trece cu cele spuse de catre psiholog?
Sa socializezi.
Sa ceri ajutor.
Sa iti recunosti problema.
Sa iti alungi gandul.
Sa iti ocupi timpul cu ceva solicitant.
Sa ai rabdare.
Etc...

Au pentru că ai avut noroc. Și spre deosebire de noi, voi ca femei aveți parte de toată atenția, dorită sau nedorită. Trebuie doar să alegeți. În cazul tău ai avut noroc să ai ce alege. Nu te crede tu așa de inteligentă, că nu ai făcut vreo facultate ca să fii luată în seamă, nici ca să ai noroc în viață de persoanele pe care ai avut de unde să le întâlnești.

Da ca cineva iti arunca in brate barbati si femei fara sa iti casti gura sau sa mergi intre oameni.Omule sunt anxioasa, pot sa ma exprim bine aici cu tine pentru ca imi e mai usor sa scriu si pentru ca in realitate nu as fi avut atat rabdare sa vorbesc lucurile astea cu tine linistita si fara sa te jignesc sau sa iti spun de duh crede-ma si cu toate astea am facut si eu lucuri bune in viata mea sa pot sa am oameni langa mine putin cati ori fi care sa ma inteleaga.Nu poti sa socializezi incearca pe internet sau nu stiu in alt mediu dar calculeaza ce vorbesti si ce faci.
Puteam sa spun ca am o facultate dar te-as fi mintit chiar daca tu nu aveai de unde sa sti.Si scuza-ma nu iti trebuie facutate sa gandesti.

Mda, bine că ai făcut tu lucruri bune în viață. Eu între timp îmi băteam joc de toată lumea și îmi exersam misoginismul. Iar tragem concluzii aiurea, iar vorbim fără rost. Dea ni de zile încerc pe internet, stai cuminte, de când am observat că in viața reală nu mi-ați permis să scot o vorbă pe gură, sau să spun o glumă înainte să-mi întoarceți curul, mai pe față sau mai cu perdea. Fiindcă na, n-are fraeru' bani ca toți tovarășii lui, n-are tupeu bolnav, n-are multe altele, să nu mai spun aici, deci nu e "fun"... e doar un trist, prea e serios, prea gândește prea mult și tot așa. Las-o moartă și cu facultatea că văd că ai înțeles și acolo tot ce ai vrut.

Inteleg ce spui tu si nu mai avea mania persecutiei

Cand ai sa stai tu asa macar vreo 20 de ani fara nici un respiro sa nu poti macar schimba o vorba cu cineva si sa nu fii luata in seama de nimeni, ca toata lumea din mediul tau e la alt nivel decat tine si nu ai aceleasi posibilitati si ai sa fii refuzata de 100 de ori din 100, atunci sa vii sa-mi spui ca sufar de mania persecutiei. Cand ai sa stai colo pana la 35 de ani fara sa ai posibilitatea sa ai pe cineva alaturi nici pentru o secunda, ca nu ar fi unul in stare sa treaca peste prima impresie. Dar ma rog, e greu sa-ti imaginezi asa ceva din moment ce ai trecut pe-acolo. Ce ai vazut si ti-a modificat viata ramane bun vazut si la fel si felul in care te-a schimbat. Dar ma rog cum toata lumea care da de bine oricum uita si de unde a plecat, nu ma astept sa intelegi asa concept. Degeaba spui tu din inertie ca "intelegi" ca nu ai cum sa intelegi... ca nu "ai fost pe-acolo" ca sa ai de unde intelege. E ca si cum ti-as spune ca eu nu vad culoarea verde de cand ma stiu si tu mi-ai spune ca intelegi. Nu ai cum sa intelegi, chiar daca iti pui tu ochelari cu filtru pentru o perioada ca sa vezi cum arata lumea fara o culoare. Degeaba vezi tu cum arata daca nu ti-ai trait viata asa. Degeaba vezi tu cum arata daca deja te-ai format intr-un fel si eu in altul. Asa ca nu mai veni cu treburi de astea cu mania persecutiei.

Bai stiu ce inseamna sa fi marginalizat, sa nu fi bagat in seama sau sa fi calcat in picioare pentru ca tu nu imi sti viata asta e diferenta.Nu sti prin cate am trecut si cat am constientizat ca nu e in totalitate societatea de vina pentru ca eu nu am ci eu ca nu am facut.

Bine ca imi stii tu mie viata si te astepti sa fiu numai roze. Nu stiu de unde vii tu, dar de unde vin eu, voi nu stiti de o vorba buna si serioasa, nu stiti de-o floare, nu stiti de un om caruia ii pasa de cineva. Stiti doar de bani, viata buna si tupeu, incredere in sine si distractii. imi pare rau, dar eu nu am avut de unde sa le invat pe astea. Nici nu mi-a iesit vreuna in cale care sa-mi demonstreze diferit. De fapt stai ca deviez de la subiect... cred ca am gresit topicul. Ma rog, daca tu ai impresia ca eu nu sunt constient de sine si actionez ca un maimutoi excitat, atunci nu stiu unde s-au dus toti anii de nopti pierdute in care mi-au rulat prin cap la infinit toate intamplarile, toate evenimentele din viata mea. Nu stiu cum faci tu, dar eu nu am mai avut o noapte de somn de multi ani de zile. Fara oprire. De vreo 20 de ani o tot tin asa, de fapt de prin '90 de cand usor usor am inceput sa devin "constient de sine si de actiunile mele" si de tot restul vietii. Eu nu vorbesc de marginalizat si nebagat in seama... aia era la scoala, prin fata blocului, la liceu si tot asa. Eu vorbesc de o viata fara spatiu personal, fara o vorba buna, fara cineva in care sa ai incredere. Nici in mama. 35 de ani fara intrerupere, nu o perioada. Toti din care vreo 28 am tacut din gura si mi-am vazut de lungul nasului, in care am tot spus ca totul e ok. Stai tu linistita, ca singuratatea te omoara mai tare decat greutatile vietii. Esti om, treci peste greutatile vietii, ai putere, ai vointa, ca te simti om, ai o viata si vrei sa ti-o traiesti. Cand nici om nu te mai simti de ani de zile atunci nu mai ai nici o putere, nici o vointa. Crezi tu ca esti puternica si mai stiu eu cum si ca ai iesit din depresie sau ca ai sa iesi. Dar ignori toti factorii din viata ta. Singura nu iesi din depresie cu vointa pura. Fiindca vointa nu o mai ai. Mergi inainte cu depresia si asta-i treaba. Te uiti la potentialul irosit pana acum si de acum inainte si la lipsa de viata si te trezesti dimineata sa te duci la munca obosit, terminat de nesom, ca nu poti dormi de ganduri si de frustrari si faci pe dracu-n patru sa-ti vezi macar de munca, sa mergi inainte, singur ca nu te baga nici dracu-n seama. Daca tu crezi ca poti sa faci ceva ca esti tu mare eroina, eu tin sa te anunt ca te inseli. Mai bine gandeste-te la ce factori externi te-au ajutat si ce ai in viata ta, nu da discard, ignore ca s-ar putea sa te "bata Dumnezeu", ca esti credincioqasa tu. Ai avut ceva sa te ajute in momentele grele, cel mai probabil cineva, nu ceva. In viata asta, ironic, conteaza "viata", cum ti-ai trait-o si alaturi de cine, nu cate ore ai facut pe saptamana la munca. De muncit muncesti pentru a-ti intretine "viata", aia pentru care se presupune ca muncesti sa o intretii. Dar cand muncesti o viata ca un sclav si nu ai nici o secunda de bucurie si trebuie sa iti reprimi toate sentimentele pentru ca nu da nimeni doi bani pe tine, nu esti acceptat daca nu esti fericit, atunci pentru ce pul@ mea mai traiesti, de unde vointa aia de viata? Crede-ma ca nu stii ce inseamna, stii doar o parte, stii cum arata, nu cum se traieste o viata in asa stil. Si eu stiu cum arata o viata fericita, ca am avut parte cativa ani de ea, stiu inca cum era fara griji, stiu cum era cand era bine, am cu ce face un contrast. Atunci da, atunci eram om in toata regula si nu aveam nici o grija. Nu ca as fi avut puterea de ex. sa ies dintr-o depresie, dar nici nu as fi permis sa intru in starea asta. In starea asta nu am ajuns de buna voie, nu am ajuns peste noapte, am ajuns asa, incet, incet, fara sa imi dau seama, am ajuns sa ma acomodez usor usor cu ea pana a intrat in normalitate. Pana la un moment. Pana "nu am mai putut duce.