Credeti ca o persoana foarte inteligenta poate si totoadata si foarte rea sau ar trebui sa fie buna?

Rautatea nu tine neaparat de inteligenta...rautatea este o oglinda a caracterului si gandirii unui om!

Ar fi bine sa aiba cate un pic din fiecare atunci cand e cazu

Inteligenta aduce implicit,si mai multe posibilitati si oportunitati. Odata ce vezi mai multe solutii posibile la o problema,de orice natura ar fi ea, simti ca le poti incerca pe amandoua, sa vezi care se potriveste mai bine.Asa si cu bunatatea sau rautatea,odata ce cunosti beneficiile rautatii,cam greu te mai desparti de ele.O persoana inteligenta poate fi rea,fara sa se straduiasca mult,pentru ca are posibilitatea asta,insa,o persoana inteligenta ce este considerata in acceptiunea sociala, buna, este asa doar daca vrea cu tot dinadinsul.Inteligenta cu bunatatea nu prea se pupa,cel putin in lumea mea. Daca ai capacitatea de a face rau, in asa fel incat sa iesi in avantaj, de ce sa n-o faci?

Friedrich Nietzsche susţinea că e în firea omului să fie rău, iar oamenii puternici sunt şi oameni răi.
În mare are dreptate, însă consider că moralitatea n-are o legătură atât de strictă cu inteligenţa. În general, din câte am auzit şi am văzut, persoanele inteligente n-au o moralitate strictă, iar în ochii marei majorităţi sunt văzuţi ca persoane imorale.

Moralitatea nu tine de IQ. Gandeste-te ca au existat genii malefice.

Oamenii sunt duali. Credem in rau si in bine, de multe ori nici nu facem diferenta intre ele... oricum, e ceva normal sa oscilam, sa fim nehotarati sau sa ne ascultam uneori mai mult partea rationala, apoi sentimentele sa contrazica...sau invers.Practic e aproape imposibil sa renuntam la dualitate; fiind fiinte conditionate trebuie sa ne raportam la ceva, asa ca apare neaparat o scara de valor.Deci pe scurt o sinteza "Cu totii sunte si buni si rai in acelasi timp"

Oamenii sunt duali. Credem in rau si in bine, de multe ori nici nu facem diferenta intre ele... oricum, e ceva normal sa oscilam, sa fim nehotarati sau sa ne ascultam uneori mai mult partea rationala, apoi sentimentele sa contrazica...sau invers.Practic e aproape imposibil sa renuntam la dualitate; fiind fiinte conditionate trebuie sa ne raportam la ceva, asa ca apare neaparat o scara de valori.