Si eu am postat o intrebare asemanatoare cu a ta, fara sa o citesc pe a ta.
Fericirea o simtim cu totii intr-un moment al vietii:reusim la un examen, suntem iubit si iubim, avem noroc intr-o situatie.etc.Dar aceste momente sunt scurte si reprezinta doar un sfert din viata noastra, de ce? Pentru ca oricine vrea mai mult, mai multa fericire. In aceasta cautare uitam ce dorim cu adevarat, ce ne face cu adevarat fericiti:prietenii, familia, iubitul/iubita si vrem mai mult:mai multi prieteni, mai multa iubire, mai multi bani.
De ce nu stim unde sa ne oprim cand am gasit fericirea? Pentru ca ne place sa fim nefericiti? Nu stiu, nu am raspuns la aceasta intrebare...
Cand vom atinge perfectiunea ca oameni, nu vom mai avea nicio dorinta in a crede in existenta unei forte supranaturale
Nu cred ca poate sa le aiba pe toate odata.Se intampla de multe ori sa ai partea materiala si sa nu o ai pe cea sentimentala sau spirituala, si tot asa.este ca un cerc vicios.
Niciodata omul nu va fi fericit, banii indiferent cat de multi ai avea o sa ai discutii din cauza lor si implicit se vor ajunge si la lucruri mai nasoale, sentimentele iti pot fi ravasite in orice moment iar in acel moment poti sa fii fericit, iar spiritual nici tu nu poti sa te impaci cu tine insuti doar dc esti foarte bine echilibrat(a), viata si-o face omul cu mana lui
Mie nu mi se pare ca exista "fericire", poate doar multumire, dar nu fericire. Cand un om vrea ceva neaparat si spune ca va fi fericit cand va primi acel ceva, apoi a primit acel ceva atunci vrea altceva si tot asa (chiar daca explicatia e cam ciudata ) Uneori, daca ma gandesc in trecut la unele momente cand radeam si ma simteam bine, atunci cred ca este fericirea, dar atunci nu ma gandeam "acum, acum sunt fericita"...Cum am mai spus, exista multumirea, dar nu si fericirea din punctul meu de vedere.