La fel cred ca majoritatea care sunt intr-o "relatie" virtuala sunt doar atasati de personalitatea sau misterul care vine cu chaturile online, sau chiar si de fotografiile photoshop-ate cu vreo 10 filtre peste ele. Probabil de asta si esueaza majoritatea relatiilor cand sunt scoase in viata reala. Online este mult mai simplu sa impresionezi pe cineva ascunzandu-ti defectele, insa in viata reala in scurt timp toate viciile ies la iveala.
Nu consider că sunt pierdere de timp. Nimic nu e întâmplător și timpul pe care îl irosești cu zâmbetul pe buze nu e deloc timp pierdut. Toată chestia asta cu productivitatea, succesul a cam scăpat de control? Unde mai intră în ecuație bucuria aia de a fi martor la miracolul vieții? Normal că ar fi nemaipomenit de fain să întâlnești oamenii de care simți că ai nevoie chiar în orașul tău. Dar dacă nu îi găsești din diverse motive (poate nici nu îi cauți) cred că merită să te imersezi în aceste conversații cu niște persoane care se știe de la început că nu îți pot oferi mai nimic. Cu atât mai mult te ajută asta pentru că realizezi că dacă rămâi înseamnă că îți hrănesc sufletul și asta te lasă să descui anumite cămăruțe pline de umezeală și mucigai în care ai ascuns părticele din iubire. Acum le scoți la soare pentru prima dată după multă vreme. Mai departe nu este obligatoriu să fie doar o experiență pe termen scurt. Deși ca și în cazul celor care acum sunt lângă noi orice persoană ne va părăsi într-un fel sau altul la un moment dat. Cu sau fără voia lor. Și nu uita că oricât te iubește cineva el e dator să se iubească mai mult de atât. Fiecare interacțiune umană are ceasul ei biologic. Se va opri atunci când simți că trebuie să se oprească. Sau când va simți asta celălalt. Când ai făcut plinul și trebuie să oferi altor persoane pentru că altfel ai da pe afară și s-ar irosi iubirea. Sunt persoane care îți rămân dragi deși nu mai vorbiți deloc. Dar cu care dacă te reîntâlnești pe stradă nu poți să nu le zâmbești sau să le îmbrățișezi dacă făceați asta și înainte. Sau de exemplu pe internet cărora simți să le lași un comment uneori deși nu mai vorbiți și nu aveți planuri să vă vedeți. Dar pot fi și cazurile acelea în care bariere distanței poate fi înfrântă. Dar asta nu ține deloc de ce se întâmplă atunci între voi. Trebuie să fie ceva ce era deja adormit în tine și avea nevoie de un mic ajutor. Când ajungi să vrei o persoană lângă tine, când spui că o iubești adevărul e că nu o iubești pe ea. Iubești ideea de iubire, ai fi putut iubi pe oricine altcineva care ți-ar fi dat voie să o iubești. Dragostea vine pe un alt plan, din nevoia de a te iubi pe tine întâi pentru a putea oferi iubire la rândul tău. Pentru că uneori avem genul acela de momente când suntem pur și simplu goi. Și atunci avem nevoie de oamenii aceștia. Dar nu trebuie să îi căutăm pentru asta. Pentru că dacă am proceda așa ne umplem și ne golim în același timp rezervoarele de iubire. Ne-am sabota dreptul, obligația chiar, la fericire. Și le-am permite și altora să își facă asta.
Eu sunt prieten cu un baiat din R Moldova si as vrea sa il cunosc deoarece cred ca ar fi un prieten bun. Poate cine stie ne vom intalni la un moment dat sa bem o cafea si sa ne cunoastem mai bine. Asta depinde nu doar de noi ci si de planurile lui Dumnezeu.
In concluzie: Fii tu cel mai indraznet si cunoasteti-va daca va intelegeti bine
anonim_4396 întreabă: