Credeți că timpul vindecă durerea (din suflet)?

Daca stai si astepti ca timpul sa faca toate, iar tu nu il ajuti cu nimic, nu, nu vindeca durerea, sau cel putin nu in profunzime, doar o amagesti sa dispara un timp, dar ea tot acolo va ramane.

Nu, dar o face mai ușor de suportat.

De obicei, da. Dar cicatrici oricum raman. Trebuie sa consideri timpul un "complice" al tau in vindecarea ranilor sufletesti, pentru ca totul depinde de tine, daca tu nu iti doresti sa treci mai departe, poate sa treaca si un deceniu. degeaba.

E ca si cum ai o rana care nu se inchide si timpul doar pune ceva care sa opreasca durerea.Dar rana e inca acolo.

Timpul doar trece, el nu vindeca nimic. Trebuie sa iti vindeci tu "sufletul"/mintea, sa nu incepi sa te victimizezi, sa nu iti pierzi timpul stand in stari depresive si cautand tot felul de motive sa fii trist, sa nu asculti melodii de jale si sa fii foarte realist in privinta "doliului" pe care il ti - are sens sa suferi pentru o perioada mai lunga? Evident ca nu, e ok sa fii trist cateva zile, dar trebuie sa inveti sa-ti schimbi starea si sa nu te complaci in ea. Daca doar iti dai apa la moara o sa iti ti rana deschisa. Peste unele despartiri nu cred ca trecem niciodata ( ma refer la persoane foarte dragi, nu relatii de 1-3 ani pe care le idealizam ), doar invatam sa traim fara persoana respectiva intr-un mod armonios, sau nu. Depinde de fiecare, unii traiesc in echilibru si impacati cu ce s-a intamplat, iar altii se iau cu problemele cotidiene si mai uita/sunt distrasi.
In orice caz, trebuie sa intelegi ca daca nu se mai poate face nimic intr-o situatie trebuie sa uiti de ea. Nu are sens sa-ti obosesti mintea cu asa ceva.

Cu siguranta da! vei intalni oameni noi...totul e sa nu pui in balanta actualul cu fostul!

Nu ar vindeca-o complet, dar cand timpul trece te obisnuiesti.

Timpul nu vindecă nimic de unul singur. Timpul nu face decât să treacă, tu alegi cum te lupți cu emoțiile tale astfel încât să reușești să menții totul într-un echilibru, încât să fii bine. Rănile râmân. Cu timpul, mintea le acoperă cu cicatrici, iar durerea scade în intesitate, dar nu dispare niciodată. O să reușești să "conviețuiești" cu ceea ce simți, soluția fiind acceptarea. Când ni se întâmplă ceva ce ne cauzează suferință, trebuie să ne oferim timp, să ne oferim timp să suferim, să înțelegem, să acceptăm și apoi să ne vindecăm. După ce ți-ai oferit timp să te debarasezi măcar pe jumătate de gândurile negative, trebuie să începi să-ți ocupi cât mai mult timpul, astfel încât să n-ai vreme de gândit la toate lucrurile greșite din viața ta. Trebuie să fim puternici și să lăsăm trecutul acolo unde îi e locul, în trecut. Imaginează-ți că mergi pe stradă și te uiți în spate, la trecut. Și te împiedici. Știi de ce te împiedici? De viitor. Și o să te doară că te-ai lovit de el. Și meriți. Pentru că nu ești pregătit de viitor, când tu mergi înainte și te uiți înapoi.
Fii conștient că toți avem răni. Știi cum e cu rănile? Ele dor doar la început, apoi doar atunci când le atingi. Nu o să poți sta toată viața să te uiți la o cicatrice și să-ți amintești cum ți-ai făcut-o. În plus, îți spun din experiență că unele lucruri pe care acum le considerăm a fi greșite și ne cauzează suferință, e posibil să ne fie benefice și într-o zi să înțelegem de ce. O să vezi că într-o zi rana pe care o ai acum, nu o să te mai doară, deși o să știi că e acolo.
Tot ce am vrut să înțelegi de aici e că durerea are nevoie de propriul ei timp.

Nu, dar ajungi sa faci pace cu ea.