Cred in ceea ce "ti-e scris" pana la un moment dat... Dumnezeu cand a scris destinul omului a lasat "liberul arbitru"(puterea de a alege binele sau raul) la indemana noastra a fiecaruia. Este exact cum un parinte si-ar dori un traseu exemplar prin viata pentru copilul sau, un drum plin de impliniri si succese, dar ramane la latitudinea acelui "copil" ce va vrea sa fie cand va creste mare, ca va hotara sa faca cu si din viata lui.
"Destinul" in mare parte poarta semnatura nostra, a fiecaruia dintre noi, deci nu putem da vina pe el:"destinul a vrut asa...", de cele mai multe ori daca privim in urma ne dam seama ca daca intr-un anumit moment am fi ales sa facem altceva, sa fim altundeva, sa schimbam ceva destinul nostru ar fi fost altul!
Interesant este faptul ca de fapt, de cele mai multe ori putem sa fim ceea ce vrem sa fim si nici macar nu ne dam seama de aceast lucru..., nici de imensa putere ce zace in noi.
Cred in ce fac eu cu mana mea. Daca eu stiu ca ce am facut e prost n-are sens sa ma lamentez si sa dau vine pe destin cand stiu clar ca vina imi apartine in totalitate mie.Viata e cum ti-o faci. Un sir de decizii proaste iti poate aduce un of din partea oamenilor alaturi de:"ce destin tragic a avut"
Cum iti asterni, asa dormi! Nu cred in destin si soarta, in schimb, cred in fortele proprii.
Eu nu cred, dar, uneori cred ca este o carte unde sunt scrise toate intamplarile petrecute de noi... e asa bizar, mi-ar placea sa stiu ce se intampla dincolo de viata reala