Da, pot sa confirm! Necazurile, suferința te fac mai puternic,mai matur în gândire și în propriile decizii pe care le iei în viata de zi cu zi,chiar și alegerile; devii o persoana mai responsabila, independenta, matura și mai înțeleaptă, ti se schimba perspectiva despre viata,începi sa capeți mau mult curaj,sa îți înfrunți unele temeri pe care niciodată nu le-ai înfruntat, îți întărește pur și simplu psihicul și caracterul. Suferințele călește un om care este sensibil, vulnerabil, îl metamorfozează într-un cu totul alt om,dar nu este o regula, pe unii i-a doborât psihic întreaga viata și nu si-au mai revenit niciodată! Tu însă faci parte din cei pe care suferință i-o întărit, adică i-a schimbat in bine având în vedere ca o viata întreaga se confrunta cu o serie de insecuritati și a eschivat unele situații neprevazute pe care nu avea curaj sa le înfrunte.
Nici nu are rost sa te mai gândești la ce a fost,la trecutul tău atata timp cat acum ai depășit acele "traume" produse de către colegi! Fi mandra ca te-au schimbat aceste suferinte,și ca te-a făcut mai puternica și sigura pe tine. Totul în viata vine cu o lecție, important este sa înveți din aceste greșeli și sa mergi mai departe.
Foarte bine ca nu te-ai transformat într-o persoana ca ei, în ceea ce nu ești, chiar te abatateai de la adevăratul tău caracter cu totul, nu mai erai tu. Felicitări că ai rămas același om bun și neschimbat, și ca nu ai simțit dorința arzătoare de a te razbuna.
Din toată relatarea asta din copilăria ta, reiese ca singura învingătoare esti chiar tu.
Necazurile pot maturiza o persoana, ca maturizarea este mecanism de aparare ca sa faca omu fata la acele situatii.
Insa intarirea caracterului nu neaparat, de multe ori aceste persoane raman cu defectiuni mari psihologice si au deviatii de comportament mai tarziu, fac tot felul de chestii mai deplasate, etc, au complexe uneori.
Mai degrabă cred că maturizarea este un proces prin care ar trebui să trecem cu toții. Ce-i drept, unii nu se maturizează niciodată.
Mai, nu stiu sa stii ca maturizarea are si mari dezavantaje, iti pierzi bucuria vietii fata de cum erai.
Aia care nu se maturizeaza raman mai copii si se pot bucura ca un copil din orice chestie marunta, raman tineri in suflet si au tonusul mai bun.
Era un medic de cam 50 de ani (mi-a zis psiholoaga la spital) care s-a bucurat tare cand a castigat la un joc, a zis "ce minune, ce minune sa ma mai pot bucura asa".
Deci era un dar care putini il au la maturitate.
Asa ca depinde cum privesti treaba. Uneori e buna maturizarea, alteori nu.
Ptr ca, ca sa respecti, sa te porti frumos, sa te duca capul, sa inveti si sa faci ceva in viata, sa fi un om serios, nu are legatura neaparat cu maturizarea, ca sunt copii de 10 ani care indeplinesc astea.
Eu nu prea m-am maturizat si imi prinde f bine, ma uit la multi de varsta mea si le-a imbatranit si mintea!
Se indreapta catre prostia celor in varsta cand multi se damblagesc, ca de ce aia tineri au fusta scurta, ca de ce se zbenguie la club, etc, desi eu faceau la fel.
Si uita cum erau, pentru ca in timp au devenit altcineva, si cu cat se departeaza de copilarie, uita.
Dar cand esti copil mereu, nu uiti, si e altceva.
De ex sotia prietenului meu ala frumuselul, s-a suparat f tare pe fi-sa ca a copiat la scoala, ca i-a zis proful ei.
Eu i-am zis "halooo, pune frana, lasa ma fata, tu ai uitat ce faceai? fata are 14 ani", dupa aia s-a mai linistit.
Si zice fata "ce mi-ar fi placut sa fi taticu meu".
Ptr ca eu stiu ca e fata desteapta, dar a copiat la materia care nu ii place si care nu ii folosea, ca nu e materie de capacitate (o va da la anul). Deci nu am incurajat puturosenia.
Deci vezi? Asta inseamna sa ramai mai copil, sa ramai open mind si de gasca asa, prietenos cu generatiile mai tinere.
Tasu nu se baga, o lasa pe ea sa conduca in ceea ce priveste fata.
Mă refeream la maturizarea emoțională.
Pai la aia ma refer, cea emotionala, nu la cea fizica. Sau la care te refereai?
De ex unu matur daca fi-su ramane repetent la facultate zice "al dracu de nesimtit ce esti, gata, de la mine nu mai vezi nimic anul asta, rusine sa-ti fie, poate-l mai si bate". Ca asta e maturitatea emotionala de fapt pana la urma.
Ala mai imatur zice "lasa bai, se mai intampla, inveti si rezolvam, nu e problema".
Adica...e mai dulce ala imatur, mai permisiv, mai tolerant.
Cred ca fiecare a simtit cumva abuzuri intr o masura mai mica sau mai mare,fie de la parinti, colegi sau alti copii. Eu cred ca radacinile stimei de sine scazute vin de la ce am vazut acasa, vin din educatie. Apoi le depasim mai mult sau mai putin depinde de fiecare, dar toate traumele se vad in felul in care luam anumite decizii, in felul cum reactionam in mediul social, chiar si bullyng-ul din scoala eu cred ca are legatura cu felul cum am crescut acasa, adica un comportament sensibil al unui copil da ocazia unui copil cu alte probleme sa i produca acest bulling, dar asta nu inseamna ca nu le depasim, majoritatea depasesc traumele copilariei cele ce nu sunt de amploare mare bineinteles.
Dei, asta e cu tine... suferinta aia te face sensibil in fata celor care nu sufera, si ei vor face niste glume mici care te vor afecta f mult, te lasi ghidata de aceste placeri/suferinte in viata, si nu mai gandesti logic. Mereu ii pui pe toti necunsocutii, in oala celor care ii cunosti tu, si asta pentru ca seamana cumva cu acele persoane. Cand suferi de ceva, accepti imediat lucruri care iti lipsesc pentru a acoperi durerea, iar necazurile iti controleaza deciziile. Cand ai o anumita boala, nu poti lua medicamentul potrivit, din cauza necazurilor care intervin, esti obligat sa accepti alteva care nu te trateaza de boala.
Da, chiar da. Maturizarea vine odata cu depășirea unor obstacole, cu luarea unor decizii importante. Dacă viața îți oferă mai multe probleme automat te maturizezi mai repede.
Eu cred ca suferintele si necazurile iti rapesc fara cale de intoarcere bucuria de a trai si te lasa traumatizat pe viata.
In functie de experientele avute in trecut ne adaptam si ne imbogatim bagajul de cunostinte si aptitudini necesare atat voluntar cat si involuntar. In codul genetic avem dobandite doua proprietati importante si anume:
Fugi sau lupți.
Aceste doua proprietari au functia importanta de a supravetui si ne raportam la ele in fiecare zi prin fiecare actiune pe care o facem.
Pe mine ma făcut mai puternic absolut de tot ce am avut in parte în viața asta de la omaneii falși și datorita falsități lor am învățat să citesc un om foarte ușor cine este cu adevărat ce vrea de la mine cu adevărat și cine este om cu adevărat și cine mar vinde tot ce am trăit în viață și am avut parte de la oamenii fără Dumnezeu mi-a adus un plus chiar dacă au încercat să-mi da cu minus pe la spate eu i-am cântărit de mult pe fiecare în parte și i-am lăsat pe toți pe mână lui el stie ce are de făcut cu ei mai bine decat mine eu nu am treaba și nici timp de oamenii falși și cu ură în viața lor oamenii care miau făcut rău mai dat un plus enorm enorm de mare datorita lor eu nu voi face ce miau făcut ei mie Niciodată altuia pentru ca știu ce însemnă sa te doară și sa nu scoți un sunet si știu ce însemnă sa te judece alți pe la spate fara sa scoți un sunet eu nu am fiu ca alți Niciodată și nici cum vor alți Niciodată prefer sa pierd cu bunătatea decât să câștig cu răutate mai bine rămân un fraier decât un lacom nesatul mai bine un bomer primit retard și un copil decât un om cu 100 de fețe falși și mincinoși i-am lăsat pe toți pe mână lui el știe ce are de făcut cu fiecare în parte care mau judecat pe la spate și mau făcut în tot felul el stie ce sa facă cu așa oamenii și crede-mă ma jur pe Dumnezeu ca mereu ma loat râsul când vedeam ca cineva vrea Să-mi facă rău și ma vorbea pe la spate că știm ca acel om face o greșeală mare și nu-și da seama și la la nervi o ia razna și spun și face rău că dacă era un cu inima deschisa la mine cu adevărat mași fi da inima pentru el oricine ar fi absolut oricine ar fi acel om chiar dacă era un străin care ma urăște și știu camerita sa trăiască chiar dacă la nervi mia făcut rău fara sa-i dea seama tot miasi fi dat inima ca oamenii la nervi sunt naivi nu-și dau seama de răul făcut altuia ură din ei ii face sa fie asa și alți oamneii suferă rău din cauza lor nu-și dau seama de ce face ce spune răutate ii face sa ajungă așa să facă asa dar ei își dau seama după uneori alți deloc așa că cu cât vrea cineva să-mi fac mier rău îmi face un bine își face singur rau nu mi-e eu am un Dumnezeu care ma vede zi de zi ce fac și cine sunt eu cu adevărat cei care nu au unul sa nu judece niciodată un om care are un Dumnezeu în spatele lui pentrucă eu iert eu tac dar el nu iar niciodată un om cu răutate in el el vede și aude totul.
Da, cu siguranta o persoana care a trecut prin suferinte in viata si le depaseste, devine mai matura si mai puternica. Exceptie fac persoanele care raman cu o dorinta de razbunare si nu renunta la ea.
Cat despre experienta ta. Foarte frumos ca iti pui increderea in Dumnezeu. Ce frumos cand intelegi ca Dumnezeu nu ingaduie unele lucruri in viata noastra la voia intamplarii.
ADN30 întreabă:
AlexandraAle121 întreabă: