Fobia mea sunt nebunii.Ma umple de spaima covarsitoare ideea ca as putea intalni un om cu mintea ratacita.Nu cunosc ceva mai dureros si plin de groaza fior decat cel pe care mi l-a provocat o astfel de fiinta care-si pierduse omenescul si parea a fi stapanita de spirite malefice.Am asistat la o scena inimagimabila intr-o biserica si pe tot parcursul desfasurarii ei am stat impietrita si cu lacrimi de sfasietoare mila dar si de adanca spaima in ochi.De atunci, chiar daca stiu ca prin vreun colt de oras colinda cate un sarman fara minte despre care se spune ca e inofensiv, nu-mi pot stapani groaza.
Da si eu am o fobie.De curand m-am confruntat cu ea.Cand sunt departe de casa, totul e bine si frumos si cand ma gandesc ca trebuie sa ma intorc din nou acasa ma gandesc la asta si ma nelinisteste mai mult decat ar trebui. E ingrozitor sentimentul asta.Nimeni nu intelege, decat -daca-trece si el prin asta.
Nu te teme, alea au viata lunga, chiar daca, unii, mai destepti decit prevede legeaimg class="lazy" src="" data-src="https://assetsro.tpu.ro/design/images/emoticons/19.gif" alt="devil"/>)au inventat taxa de viciu fast foodurile tot nu dispar.Si daca, prin absurd se intimpla una ca si asta, deschizi tu un fasst-food personalHmmmm, amandine ziceai?=p~Mai ca imi vine sa plec de la serv
Caini comunitari. De cand m-am trezit cu unul atarnand de piciorul meu... Confirmata cand au sarit niste caini idioti in parc la caruciorul fi-mii... Cand merg pe strada si vad un caine fara stapan ma trec "valuri- valuri".
@Sensei draga da la fast-food nu o sa fie fara numar?Si-apoi las'tie sa iti mearga bine, sa fii tu sanatos mama
Imi e teama sa ma urc in lift.Prefer sa urc si sa cobor 11 etaje decat sa pasesc in liftul ala subred
Ar fii destule. cel mai crud ar fi sa pierzi pe cineva, prin moarte.Cred ca nu as rezista.Imi este teama sa mai fiu dezamagita.Sa intalnesc pe inca o persoana care nu e pentru mine.Imi este teama de moarte.
Buna. uite eu am o fobie intemeiata as putea spun, de pediatrul copilului meu.Acest lucru pentru ca ne-a dat o veste cumplita(o boala genetica) intr-un mod extrem de urat. Apoi o alta experienta neplacuta legata de el a fost ca i-a aplicat copilului un tratament care i-u facut rau.Nu il las tratat de acest medic pentru ca exista unul mult mai bun dar trebuie sa merg lunar acolo pentru a ridica niste medicamente extrem de scumpe care fac parte din tratamentul cronic al bolii.Atunci cand ma apropii de cabinetul lui parca as merge la "taiere" dar am infruntat de fiecare data situatia pentru ca nu am ce face.Asa am ajuns la concluzia ca daca ne infruntam temerile dupa o vreme nu vor mai parea atat de rele precum credem ca sunt
anonim_4396 întreabă: