| Izabella478 a întrebat:

Culoarea vietii anontimpurilor
Era o zi minunata de vara, ca toate celelalte. Ma gandisem sa merg undeva. intr-o liniste pustie. intr-o
frumusete a naturii. sa fiu doar eu si natura. Am mers spre padure. acolo am vazut un copac foarte frumos.
imi adusesem aminte ca il mai vazusem si anontinmpu trecut dar totusi era atat de schimbat.
m-am asazat langa el, si am inceput sa dau start imaginatei. Atunci am privit cum 4 frunze
s-au impediact si au cazut de pe creanga ce el fusese camin. atunci dintr-o data am auzit
cum frunzele sisoteau. cea Mare in forma de inima cu o pata verde in mijloc zicea ca, o sa vina toamna,
care o sa le alunge. alta zice "nu se poate asa ceva. o sa-mi fie dor". cea de a trea zicea " Vara vine, vara trece
asta-i viata unei frunze" Iar cea de a patrea. zise incet spre cer" iubesc tot ce tine de natura".
Este facuta de mine. ce parere aveti?!
dau Vot la orice raspuns. chiar daca-i o parere buna. sau rea.
Dar va rog sa raspundeti sincer.

2 răspunsuri:
| EuZina a răspuns:

Este f buna.Dc nu o trimiti la concursul ala din rev bravo girl, e un concurs acolo trimtiti poezi scrise de tine si castigi carti sau nu mai stiu sigur dar cred ca asta.Te pup

April
| April a răspuns:

Interesanta ideea conversatiei intre frunze; pacat ca nu prea stiu ele gramatica,altminteri n-ar fi scris "anontimpuri"in loc de anotimpuri,"sisoteau"in loc de "susoteau", dupa orice punct ar incepe propozitia cu majuscua, n-ar scrie substantivele comune cu litera mare decat la inceput de propozitie, s.a.m.d.De altfel si povestitorul,care spui ca esti tu,nu pare a sti ca linistea nu poate fi pustie,doar locurile,sau cel mult inimile,ca imaginatiei nu i se da start fiindca nu e maraton, iar cand ne e dor, ne e dor de ceva anume.As zice,draga Izabella,ca e frumoasa ideea, dar exprimarea ei are multe cusururi; incearca sa o rescrii fiind atenta la toate aspectele,afiseaz-o din nou si vei vedea tu, si vom vedea noi, ca esti un povestitor nu numai agreabil dar si inteligibil.Succes!