Cum ajunge cineva sa si respinga parintii desii vrea sa se simta iubit?

Cand este un copil uracios si obraznic, care face tot timpul numai prostii, nu asculta si nu ia note bune.

Nu stiu parintii sa se imprieteneasca cu el.
Majoritatea sunt siroposi, cand copilul lor deja e adolescent, si cauta discutii mai serioase, il preocupa chestii ce tin de viata de adult, etc.
El are deja gandul la relatii, vise despre implinirile din viata de adult, idei de cariera, fantezii sexuale... Si vine ma-sa sa il intrebe daca are "chilotei" de spalat, daca vrea sa "pape", daca e prea cald sau prea rece, etc. El are nevoie de dialoguri mai serioase, cu care sa se poata afisa in societate.
Sau mai sunt aia comunisti, care il vor in pat la ora 21, cu temele facute si nu cumva sa aiba relatie inainte de 18 ani...

-Parinti abuzivi
-Parinti cu probleme mentale
-Parinti cu trauma netratate din copilarie pe care le-a raspandit mai departe
-Parinti absenti in viata copilului
Etc, depinde de context

Pentru ca unii parintii nu sunt interesati sau nu stiu cum sa relationeze cu copilul, sau nu mai fac fata la ceea ce presupune viata in general, vor doar sa fie degrevati de obligatiile pe care si le-au luat fara sa isi dea seama cand si-au facut o familie, nici copilul nu stie cum sa isi exprime nevoile asa incat sa fie inteles si nici nu poate sa ii repare de prostiile si frustrarile pe care le au in cap. Unii isi inchipuie ca le stiu pe toate, ca stiu ei ce e mai bine pentru copil si ca urmare copilul nu are niciun cuvant de spus, trebuie doar sa faca ce i se spune. Au impresia ca daca lor le este mai bine decat in copilarie, odata ajunsi stapani in propria casa, in postura de mama/tata, ca si copilul trebuie sa fie automat multumit si fericit, pentru ca i se asigura mancare, acoperis si haine, indiferent de cum se poarta ei. Cauta pe internet cartile lui Jaques Salome, s-ar putea sa te ajute.