Perfectiunea...probabil un termen impropriu dar cu intelesul urmator pentru mine:
Daca nu as avea niciodata o problema de sanatate, daca toti cei care au plecat departe s-ar intoarce inapoi la viata sa-mi fie alaturi, daca cei ce inca traiesc nu ar mai muri, daca as avea multi prieteni adevarati si de incredere, daca cu totii am zambii mereu, daca cu totii am avea ce am vrea, daca nu mi-ar fi frica de nimic, daca as stii tot ce as vrea, daca as ajunge acolo unde imi doresc, daca as putea "picta" lumea in "culorile" pe care eu le vreau, daca as avea noroc si aproape pe toti cei pe care-i vreau alaturi de mine, daca as putea calatori fara limite si dincolo de granitile imaginatiei, daca as intalni in viata reala si alte persona cu care sa impartasesc pasiuni, daca nu ar exista stres, daca as putea deveni scriitoare si as fi apreciata pentru munca mea, daca as tine minte toate amintirile frumoase, daca as vedea exact ce gandesc si simt ceilalti pentru mine...
Daca as putea face si avea toate lucrurile astea, viata mea ar fi probabil perfecta.
Dar la un momentdat totul ar fi plictisitor pentru ca nici macar perfectiunea nu e perfecta
O viata perfecta ar fi fara necazuri mari, boala, stres cotidian si poate cu mai multi bani. In rest totul e sa vezi partea buna din ceea ce ti se intampla si sa-ti spui ca nu conteaza ce ai pierdut, ci ceea ce ti-a ramas.
O viata perfecta nu exista! Daca vrem sa visam o putem face linistiti.Totul depinde de caracterul fiecarei persoane.
De unde ştii, ai experimentat perfecţiunea ca să zici asta?