Trecutul este trecut.Ce s-a întâmplat, s-a intamplat, nu poti sa dai înapoi.Trebuie doar sa iti dai seama ca trecutul trece si daca cumva ai regrete sau amintiri neplăcute poti sa incerci sa le repari pe viitor.Este intrade-var dureros trecutul si afectează multa lumea, dar in loc sa te lasi sa te afecteze si sa te consumi singur, mai bine inveti din greseli si o iei ca pe o lectie de la viata.Trecutul nu il poti uita, poti doar sa il accepti si sa treci inainte, catre o noua etapa.Viata merge inainte, nu inapoi.
Nu cred că e indicat să ne dorim aşa ceva; adică să uităm trecutul...şi cum ai mai zis tu. Fac o paralelă cu istoria. Se recomandă tot mai mult să ne cunoaştem istoria. De ce? Se zice că dacă nu cunoşti trecutul nu poţi clădi viitorul. În cazul la care te referi, este bine să avem tot timpul în minte trecutul (chiar faptele alea neplăcute), pentru că regretele respective ne face să fim mai înţelepţi, să înţelegem că există şi rău în lume şi că acest rău nu e numai la alţii, că este şi în noi; şi că trebuie să ducem o luptă continuă împotriva tendiţelor spre ceea ce este rău. Aşadar, în loc să îl ascundem sub preş, mai bine să fim conştienţi de el. Iar eforturile noastre de a nu mai repeta lucrurile acelea ne vor da un plus de demnitate şi de stabilitate în viaţă. Vom avea sentimentul că suntem nişte luptători. În plus, dacă vom vedea şi pe alţii făcând lucrurile alea rele (pe care noi acum nu le mai facem), vom şti ce să le spunem şi cum să îi sfătuim.