Prietenia din zilele noaste este o comoara ascunsa, la care toti ar ravni daca ar sti unde este ascunsa.
Mi se pare ca spunem cu mare usurinta, despre un om sau altul, ca ne este prieten. Putini sunt cei care te intreaba ce mai faci si apoi asteapta raspunsul, pe scurt,putini carora le pasa de tine, de viata ta.
Amicul e mai mult decit o cunostinta, dar mai putin decit un prieten. Iti face placere daca il intilnesti la strand sau la mare, joci cu el un volei pe plaja si o data sau de doua ori pe an iesiti la iarba verde sau un gratar. Nu-l vorbesti niciodata de rau, ai siguranta ca nici el nu te birfeste, dar daca, fereasca Dumnezeu, se intimpla ceva rau, la miezul noptii amicul nu se imbraca imediat, nu cheama taxiul si nu-ti sare in ajutor. Amicul e bun pentru un week-end, pentru o scurta vacanta in munti, e o persoana peste ale carei defecte (pentru ca defecte avem cu totii) putem trece cu usurinta. E de obicei o persoana placuta, comoda, comunicativa si nu creeaza nici un fel de probleme. Sare in ajutorul tau, dar nu in miez de noapte, se ingrijoreaza cind iti este greu, dar noaptea nu are insomnii din cauza ta.
Mai complicata si mai greu de definit este prietenia. Prietenul ar trebui sa doreasca pentru tine un bine mai mare decit si-l doreste lui, sa nu te invidieze niciodata, chiar daca este mai valoros decit tine si nu a ajuns la situatia ta, sa pastreze orice secret pe care i-l incredintezi.
Prietenii falsi? Sunt acele personae care nu te-au vazut niciodata plangand,care te vor lasa in urma daca asa a facut si restul lumii, care te barfesc celor care te-au barfit pe tine, care vin la tine si se poarta ca niste invitati. Se mai spune ca prietenii si dusmanii provin din interes.De aceea sunt si de parere ca prietenii adevaratii ti-i faci in copilarie cand nu intervin mizeriile astea de interese, cand prieteniile nu se fac din compromisuri.
Prietenia nu poate exista decat intre oameni buni.Cei buni îi iubesc pe cei buni şi şi-i atrag ca şi cum aceia ar fi uniţi cu ei prin înrudire şi natură; căci natura, mai mult decât orice, caută şi pune stăpânire pe tot ce-i seamănă. Aceia care îşi închipuie că prieteniile se bazează pe interes suprimă legătura cea mai plăcută a prieteniei; căci nu încântă atât folosul dobândit printr-un prieten cât însăşi iubirea prietenului, iar ceea ce provine de la un prieten e plăcut numai atunci când porneşte din inimă.
Demeister întreabă: