Deci, ai de ales intre a fi comoda la locul tau de munca, fara grija zilei de miine, a banilor, a serviciului care nu mai apare, dar cu cateva belele mult mai mari, care in timp te pot termina psihic si chiar si fizic, si a acepta sa sari in tumultul vietii asteptindu-te la orice din partea ei, fie o asteptare infioratoare pentru un nou loc de munca, cu toate grijile ce le ridica acest aspect, fie surpriza gasirii unui nou loc, in care sa fii bucuroasa ca iti poti face treaba bine si cu niste colegi de treaba alaturi. Desigur ca e mai usor sa stai pe mal, oricit de greu ar fi, decat sa sari in necunoscut, dar nu uita, asa, stind pe mal, ai doar varianta cea mai proasta, asta nu e viata sa fi mereu luata la rost cu jigniri si tot tacimul de rautati. Insa daca sari, ai o sansa la ceva mai bun, iti deschizi posibilitatea de a descoperi ceva pentru care merita sa traiesti. Si iti zic din proprie experienta ca cel cu coarne nu e asa de negru, cum zice o vorba, eu daca ceva nu mergea la job, il schimbam rapid, asa ca am lucrat in foarte multe locuri si in multe domenii la care m-am priceput, dar am facut totul cu placere, pentru ca la job petreci o treime din viata, si daca nu esti OK acolo, poate fi destul de grav.
Eu in locul tau as cauta un alt job, in timp ce as continua cu acesta. Si cand as gasi altul, i-as zice sefei "Pa si pusi!" aratindu-i ca viata mea nu depinde de acel job si de ea atit cit vrea ea sa creada, ci de mine si de ce pot eu face. Si cred ca, odata ce ai un job, stii sa faci ceva, asa ca gasirea altuia nu cred ca ar fi o problema, e doar o chestie de timp. Incepe sa cauti, fara ca nimeni sa stie, si vei vedea ca viata iti poate da o noua sansa. Insa asa, toate acele nebunii te vor amprenta, si vei avea de suferit si mai mult, pe linga toata teroarea zilnica.
Numai cadre didactice nu se numesc astea.Sunt mai rele decat elevii de clasa a VIII-a.Sa minti si sa calomniezi un coleg numai ca sa-ti iasa tie ore mai multe mi se pare incalificabil. Oare de ce nu se dau afara asemenea cadre din scoala? Nu e normal sa se poarte asa.De ce sa plec eu si sa nu zboare ea? Mai mult ca sigur asta si asteapta:sa plec! De aceea si sare calul si se poarta ca o japita redusa mintal(a uitat care ii e meseria si statutul si a recurs la acte golanesti). Vrea sa fie sigura ca ii iese piesa de teatru de doi lei.
Stiu cum e. Eu am ramas socat cand am fost cu sotia mea, cadru didactic si ea, in vizita la o colega a ei, singura cu care se intelege mai bine, si acea colega mi-a zis ca doar cu sotia mea poate avea o discutie serioasa pe teme de scoala, adica ce tine de meseria lor, in rest cu nimeni nu poate discuta, si cred ca e foarte grav asta, caci asta arata nivelul invatatorilor si profesorilor din scoli
"si atunci voi sunteti tapul ispasitor in timp ce toti ceilalti colegi sunt protejati." - fraza asta ridica niste semne de intrebare. Se deduce de aici ca se poarta bine cu ceilalti colegi (ii protejeaza). De ce are ea ce are doar cu tine? Incearca sa ne explici, daca vrei, bineinteles.
Am rugat-o sa-mi spuna deschis la ultima noastra sedinta si nu mi-a dat deloc un raspuns clar.Intuiesc ca ar fi vorba de o antipatie pura sau cine stie ce oi fi facut eu "special" pe langa ceilalti de sunt singura vizata de fiecare data.Parca ar fi o razbunare pe ceva sau pentru cineva cu care am avut de-a face la fostul meu serviciu.Sefa din cauza careia am plecat de acolo e prietena cu sefa asta de aici iar eu haabr n-am avut de amicitia dintre ele.Imi da impresia ca a primit indicatii de la altcineva "ca sa ma execute".Nu-mi dau seama de ce ar mai interesa-o pe fosta mea sefa persoana mea de vreme ce nu mai lucrez cu ea si daca o fi asa cum banuiesc, chiar nu stiu ce vrea fosta mea sefa sa obtina sau ce mare multumire i-o aduce "executia" mea de la noul meu loc de munca.
Da, e cam naspa atunci. Cand niste lucruri nu prea avem cum sa le schimbam, trebuie sa ne invatam sa traim cu ele; asta cand nu avem de ales. Daca am diabet, asta e; il am si gata. Sigur ca mi-ar placea sa nu-l am, dar deocamdata, pana nu se inventeaza medicamentul miracol, trebuie sa ma invat sa-l suport. Ma abtin de la unele alimente, mai iau si pastile, si imi traiesc viata. Ma bucur de celelalte lucruri bune pe care le am, viata poate fi inca frumoasa. Nu vreau sa spun ca trebuie sa te resemnezi. Incearca in continuare sa cauti un alt job, iar intre timp sa ameliorezi situatia existenta, pe cat se poate. Eventual sa discuti cu un sef mai mare, care e peste ea (nu la propriu ), daca ti se pare om de incredere; sa fie discret, nu sa mearga sa-i spuna ei si lucrurile sa mearga chiar mai rau.
Nu am un asemenea director din pacate.Chiar acest director o incurajeaza si o sustine pe sefa.
Asta e hartuire, ai putea sa ii faci reclamație sau chiar sa o dai in judecata. In locul tau, m-aș strădui sa îmi găsesc cat mai repede un alt job, si i-aș da peste nas presupusei șefe cu actele de demisie.
Tu poti sa-ti gasesti un job cat ai zice peste? Probabil esti o copila care inca nu a terminat scoala. Daca ar fi fost asa de usor, eram plecata deja.
Vaca in cauza trebuie inregistrata si apoi se poate discuta cu ea pe baza inregistrarilor.
Inregistrarile nu pot fi facute fara acordul celeilalte parti. Poate doar pentru a-si face o idee altcineva despre ce se intampla intre mine si ea.
Exact, pentru a-si face o idee si altii despre ce se intampla. Trebuie inregistrate cat mai multe din aceste certuri si apoi discutat cu acea sefa, pusa problema pe tapet si prezentate inregistrarile si trebuie sa i se spuna in fata sa inceteze si sa isi vada de treaba. Nu poti face altcumva, din pacate e vorba de Romania si nu ai de unde gasi niste baieti solizi sa ii sparga capul.
Numai cineva iresponsabil, care nu intelege psihologia celuilalt sau nu-i pasa, poate sa afirme asa ceva. Oricum, cadrele didactice de astazi se aseamana cu golanii de pe strada in multe privinte. Tate de la piata cu carul prin cancelarie.Se mira cand vad ca lucrezi cu copiii frumos la ora si ca-ti place ceea ce faci, asa cum te pricepi tu mai bine.Le umfla rasul sa te vada asa de serios si de dedicat.Iar cadrele in genul sefei, probabil nu au cei 7 ani de acasa si atunci ne mai intrebam de ce copiii au ajuns atat de impertinenti. Daca au si parinti ignoranti pe acasa, tacamul e complet.
larisa_4937 întreabă: