Cum credeți că e mai bine: o femeie să aibă drept confident un bărbat sau o altă femeie?
Cum credeți că e mai bine pentru bărbat: să aibă un confident bărbat sau o femeie?
Depinde despre ce e vorba, si mai exact ce detalii destainui.
In mod general mi se pare ca e chiar ok sa ai un confident de sex opus, atat ca femeie, cat si ca baiat.
Nu cred ca este o noutate ca barbatii si femeile gandesc diferit.
Iar avand un confident de sex opus, putem spune ca inveti mai mult sa intelegi celalt sex, ceea ce mi se pare ceva destul de constructiv, si totodata indicat.
Acum desigur, nu o sa dezvalui detalii "picante" din ce faci in pat cu partenerul, asta mi s-ar parea total absurd si de prost gust.
Dar in rest, cred ca poti gasi o oarecare incredere intr-o persoana de sex opus.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Impartasania lu dumnezeu se poate face in secret acasa, si popa face pacate, bea la volan, violeaza copii gen pomohaci, spaga pentru inmormantare... nici popii nu mai sant asa corecti.
Răspunde
E bine sa nu ai nici un confident.
Sau unul online, de la mii de km. Dar nu un ratat.
Barbatii pot fi mai obiectivi, mai utili la 'necaz', pentru ca vin cu pareri sincere.
Femeile tind sa consoleze persoana de langa ele, chiar si atunci cand a gresit.
Vorbesc doar la general; exista exceptii.
E mai bine ca unele lucruri sa ramana pentru tine fara sa le spui cuiva, e mai sanatos asa, oamenii au 10 fete.
Doar nu oi fi tampit sa zici informatii care iti pot face rau, zici ce nu conteaza.
Si in situatia asta confidentul poate fi si barbat si femeie.
De ex una (parintii nostri sunt prieteni de familie de mult) ma are confident pe mine de cam 21 ani si ceva, si ma stie de om serios, si informatiile alea puteau sa-i faca rau, foarte mult rau daca se aflau de catre parintii ei sau altii, in ziua de azi mai ales daca afla sotul ei.
Dar nu-s genul sa fac din astea, chiar daca uneori am avut conflicte cu ea.
Deci depinde si de om.
Uneori simti sa zici ce ai de zis, sa impatasesti ganduri, trairi, etc, pe langa ca vrei si pareri despre ce vrei sa faci.
Deci nu conteaza sexul confidentului. Conteaza cum te intelegi cu el, cum empatizeaza cu tine.
Răspunde Nu vad rostul de a vorbi cu cineva absolut toate secretele, de a nu pastra pentru tine anumite lucruri, unele chestii chiar nu se zic.
Nu am zis sa zici tot, doar ce simti ca vrei sa zici, atat, si din motivul de care am zis, ala e la nivel inconstient, ala nu stie motivul pentru care vrea sa zica, doar simte ca vrea sa zica.
Unii de ex nu spun nimanui fanteziile ssexuale si fac orice sa nu se afle, se duc la psiholog pentru asta, simt nevoia sa le impartaseasca cu cineva, si sa le faca cu cineva care vrea la fel.
Si eventual uneori psihologul le mai face cunostinta cu cineva de sex opus sau acelasi sex (daca esti les sau homo), cu care sa le si faci.
Nu multi fac asa, dar unii psihologi mai fac si asta la rugamintea pacientului, daca si celalat doreste la fel, si pacientii nu se cunosc intre ei.
Deci depinde de caz.
Pai asta am zis si eu sa nu ciripesti tot.
Pai da, nu chiar tot sa ciripesti.
Foloseste, pentru ca uneori ai nevoie de niste pareri la ceva ce vrei sa faci si nu vrei sa stie altcineva.
Adica iti zice ca nu are cu cine sa se sfatuiasca despre acele chestii.
Si uneori simti sa zici, se stie ca aia care fac infractiuni, de multe ori zic "nu mai pot tine in mine", desi sincer nu am inteles de ce.
Nu prea sunt convins că e vorba de asta. Adică de a te consulta cu cineva, de a cere sfaturi sau păreri.
Cred mai degrabă că e vorba de o persoană căreia îi mărturisești niște chestii ascunse de-ale tale. Adică o acțiune unidirecțională. Fără să aștepți un feedback.
Habar n-am.
M-am mai întâlnit cu noțiunea asta de confident, dar n-am înțeles-o niciodată.
Și nu i-am înțeles nici pe cei care simt nevoia de așa ceva.
De ce ai simți nevoia să împărtășești cu cineva niște chestii ascunse, personale de-ale tale? Ce mecanism îți poate declanșa așa ceva?
Stiu multe persoane care vor sa spuna chestii ascunse chestii pe care nu le zic la oricine de rusine sau ca ar putea sa sufere pe urma la asta.
Psihologia zice ca mecanismul e urmatorul, ar fi dorinta de a impartasi gandurile cu altcineva in speranta ca acel cineva ar confirma ca ce a facut nu e rau, de fapt cauta confirmarea ca nu e vinovat, ca nu a facut rau ce a facut.
Si neavand confirmarea, nu e linistit dat fiind ca stie ca daca afla altii, vor condamna.
Si cand simte ca cineva e alaturi de el si n-ar condamna, spune, si se asteapta 90 % sa zici "lasa, nu e problema, se mai intampla, stai linistit/linistita, e okey".
Sau chiar sa zica "nu e rau ce ai facut absolut deloc, stai linistit, si sa-ti explic si de ce".
Hai sa zicem ca eu mi-am batut rau vecinul, adica don Mosotti cel rau.
95 % ma condamna.
Dar caut pe cineva care sa zica "stiu de ce l-ai batut, a fost magar cu tine si de vb buna n-a mers, bine i-ai facut".
E doar un exemplu.
Nevoia de confirmare vine din nesiguranta de sine.
Sa fie de sex opus cred ca e mai bine si am si motive dar mi-e lene sa le formulez acum.
Nu cred ca are importanta daca este femeie sau barbat, trebuie sa fie o persoana in care poti avea incredere, cam atat.
Nu cred ca conteaza, confidentul este de regula cel mai bun prieten, cea mai buna prietens, de regula este de acelasi sex fiindca se presupune ca te intelege cel mai bine sau nu ai retineri fiind de acelasi sex cu tine, eu nu i as povesti chiar tot unui prieten fiindca sunt aspecte de care poate m as jena el fiind barbat, dar nu cred ca conteaza neaparat asta ci cum te intelegi, cum il simti ca persoana.
Pentru femeie: un bărbat, bărbatului îi intră pe o ureche, și îi iese pe cealaltă. Nu prea dezvăluie bărbații secrete.
Dar cel mai bine preotul.
Pentru bărbat: tăcerea, sau ca excepție, preotul.
De ce zici ca nu dezvaluie barbatii secrete? Fata prietenei de fam a mamei e amica mea, ne facem confidente reciproc, nu ne intra pe o ureche si ne iese pe alta, amandoi ne zicem unele secrete pe care nu le putem zice altora.
Intamplarea face sa nu ne placem reciproc ca parteneri (chiar daca ea arata f bine si era curtata de multi, pe mine nu ma atrage deloc ca nu e genul meu), deci chiar ramane prietenie si atat a la long, nu poate devia treaba.
Eu am 44 ani ea 42, de peste 20 ani suntem prieteni.
Deci nu e nevoie de tacere, si nici de popa, daca simti ca vrei sa zici (chiar daca nu stii de ce simti ca vrei sa zici).
Dacă e vorba de aceasta, și eu am o astfel de confidentă.
Vorbesc cu ea lucruri care nu le-aș vorbi chiar așa, public, dar nu știu dacă pot spune că am secrete, e doar faptul că anumite lucruri sunt mult mai personale, și nu le expui public, că oricum pe alții nici nu îi interesează, și nu au timp să te asculte.
Da, nu e vb ca nu au timp sa asculte, am trei prieteni care ma asculta si eu pe ei, dar unele nici lor nu le zic, pe noi intre noi ne int unul de celalalt, oricum nu am in anturaj pe cineva care n-ar asculta, ca ala nu e prieten.
Eu am in anturaj doar parinti, rude si prieteni, atat.
F bine ca ai si tu o confidenta.
Pai daca aia zice la altii ce-mi zice mie, ii compromite si cariera si casnicia, nici ma-sa nu stie, ca daca ar afla, ii sare in cap rau de tot.
Doar ca la noi e reciproc, pe mine nu prea ma compromite la o adica, doar asa ca nu stiu de ce am o retinere sa zic la prieteni unele.
Și la noi e reciproc, și ea îmi spune lucruri mai personale.
Ar trebui să fie ceva firesc când oamenii au evenimente comune, se formează încredere etc.
Cred că este și avantajul că ne întâlnim rar, și mai mult comunicăm de la distanță, și nu prea avem cercuri comune, adică nu prea ne putem compromite unul pe altul.
Eu as putea-o compromite ca stiu si am contact cu majoritatea cercurilor ei, dar nu fac asa ceva.
Am contact cu familia, cu barba-su, cu anumiti amici de ai ei. Doar cu jobul nu, desi stiu unde lucreaza.
Dar a simtit ca poate avea incredere.
Si aici a fost cineva care mi s-a confesat cu chestii rupere de tot, si tine cont, am vazut si poza si stiam si de unde e ca oras, a vb si audio.
Altcineva zice "e prostie ca a facut".
NU e prostie, s-a prins cu cine are de a face.
Si desi ne-am certat sa zic asa, ca s-a luat de mine nasol de tot din anumite cauze unde nu eram eu vinovat (frustrarile persoanei au fost motivul), desi eu de la a la z am fost foarte okey cu acea persoana, tot nu am compromis-o si nu o voi face vreodata.
Ca atunci vezi cum este omul, cand te certi.
Si uite ca a simtit f bine.
Dar e o loterie sa dai de cineva care si daca te certi, nu te compromite.
Ptr ca nu are leg una cu alta! M-a insultat, aia e, i-am zis si eu ce am de zis si am incheiat, nu are treaba cu cealalta treaba.
Simtea nevoia sa zica cuiva, si am inteles, ma intreba una si alta despre, eu ii raspundeam atent, citeam tot ce scria f atent desi scria mult, ca ma interesa subiectul, si nu ma deranja sa-i clarific ce intreba.
Si tot asa, daca se afla ce zicea, era jale pentru persoana aia. Mai ales in localitatea de unde era.
Ca barbat, prefer un alt barbat, simt ca ma intelege mai usor, avem mai multe in comun. Cred ca e la fel si pentru femei, dar am auzit de la cateva ca barbatii sunt mai de incredere, dau sfaturi mai bune, etc.
Cred ca femeile sunt mai empatice, deci probabil sunt mai bune pentru o conexiune emotionala, in care iti impartasesc emotiile si nu se grabesc sa-ti dea sfaturi.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
