Cum credeti ca se simt batranii carora le tot mor persoane dragi din anturaj, apropiate de varsta cu ei?

Din cate stiu eu incep sa se simta din ce in ce mai singuri

Bună.
Fac tulburări depresive prelungite.
Tatăl meu urmează un tratament psihiatric ambulatoriu, nu şi-a revenit după moartea mamei!
Pentru mine este o luptă continuă şi nu ştiu ce va urma!
Pa, pa.

Majoriatea celor pe care îi cunosc s-au obişnuit cu ideea morţii mai îndepărtate sau mai apropiate. Unii dintre ei din cauza unor boli cronice sau a lipsurilor materiale chiar şi-o doresc.

Probabil mult mai putin nasol decat tinerii carora le tot mor persoane dragi din anturaj. Nu am avut multe asemenea evenimente triste in familie, insa cunosc destule persoane greu incercate de viata, de exemplu o buna prietena care pana la varsta de 30 de ani si-a pierdut pe rand mama, sora, tatal si toti patru bunicii.

Cand esti in varsta incepi sa te obinuieste cu gandul ca vei trece in nefiinta, dar cel mai dureros pentru batrani este atunci cand le mor propii lor copii inaintea lor, tatal meu a murit de tanar iar de durere dupa un an de zile a murit bunicul si dupa 2 ani s-a stins si bunica d-zeu sa-i odihneasca, ei saracii mereu zicea in loc sa murim noi ca suntem batrani ne mor copii inaintea noastra, deci cea mai mare durere este sa iti moara propriul copil si asta iti spun din proprie experienta, atunci te simti neajutorat si cu o durere imensa in suflet.

Cred ca se simt prost si ca se gandesc din ce in ce mai mult la moartea lor. Bunica mea si-a cumparat sutien pentru. inmormantare si e sanatoasa tun.