Viitorul scrisorii nu sta in comunicarea scrisa ( deci am rezolvat-o cu gramatica si caligrafia ) nu sta nici in comunicarea verbala ( deci am rezolvat-o cu elocventa, expresivitatea, Dex-ul ) sta in perceptia extra-senzoriala, sau cognitia anormala, cum spun invidiosii.
Pe scurt, ne vom transmite telepatic scrisori unii altora, dupa reguli stricte iar daca nu ne vom exersa de mici aceasta facultate, vom plati eventual o masina care sa faca sugestia mentala in numele nostru.
Propun un caz concret. Imgineaza-ti o firma foarte modesta care trimite facturi clientilor in fiecare luna. Neavand flatulini (bani) sa-si permita o masina care sa transmita extra-senzorial facturile, vor angaja un telepat caruia, odata pe luna, ii va curge sange din nas, saracu` la cate comunicari psihice are de transmis sub forma unor facturi clare.
"Bucuria de a fi telepat. Apare o data pe luna, la facturare."
( asta cam seamana cu sloganul revistei Olivia, nu mi-a venit sa cred cand am citit pe coperta ceva cam asa " Olivia. Bucuria de a fi femeie. Apare o data pe luna" dar sloganul de la Unica il stii? hai ca-i antologic... "Revista Unica, unica care conteaza esti tu" ei bine, cand o sa se transmita si revistele telepatic, adica prin cognitie anormala, desigur, o sa se claseze toate pacatele de scriere de n-o sa mai am eu de ce rade)
Vai, mi-am amintit acum de Aer, cartea lui Geoff Ryman. Uite un subiect de roman pe gustul meu, iti zic, trebuie citita. Actiunea are loc nu departe de timpul nostru, intr-un satuc din Asia. Un internet care se vrea perfect se conecteaza direct cu creierul uman si creaza in cap o interfata definitiva. Oamenii aia simpli, care traiesc intr-un stil aproape medieval, multi dintre ei analfabeti, au parte de un flux de informatii instant, au acces continuu la toate informatiile internetului, conectati fiind la Aer intr-un mod telepatic. Teoretic, daca nu-s atenti, pot "suferi" chiar iluminarea. Oamenii insa nu-s prea pregatiti, puterea de a sti vine peste ei fix ca o inundatie, pe unii ii prinde pe nepregatite si incep dezastrele: devin violenti, se alearga prin sat cu satarele, nu-si pot controla corpul, se prostesc, scapa ceaunul fierbinte peste ei din lipsa de coordonare( ca-n Fatboy Slim - Push The Tempo), fac un salt hilar de la viata lor marginita dar traditionala la noua era informationala, se emancipeaza sarind etape si devin subrezi, isi pierd identitatea. Nu am de gand sa povestesc aici cartea, dar uite ce subiect fain de roman.
Chiar că.
Eşti plină de inspiraţie şi aer proaspăt şi inovator. Cred că m-ai copleşi telepatic, dacă aş avea un acces total la tine...şi aş reacţiona şi eu ca eroii din Push The Tempo. :))
http://youtu.be/RGpkNPbSa2Q
Ne place odata pe generatie sa ne redescoperim placerile simple...
De exemplu, Unica ta te invata ca vintage e cool, ca menopauza e a doua tinerete, si alte chestii la fel de tampe care ne fac oricum placere. Deh, suntem pana la urma suma placerilor noastre implinite, nu suma viselor neimplinite. Cum zicea si Mark Twain, dupa douazeci de ani conteaza mai mult ce n-ai facut in viata, decat ce ai facut...
Asa si cu scrisorile.
Uite, eu, care am scris sute de scrisori la viata mea, visez acum, dupa douazeci de ani, la frumusetea lor delicata: plicuri roz, lipici cu aroma de capsuni, amprente de degete cu cerneala, de ruj, de lacrimi, de muste moarte strivite intre pagini, etc...
Pana la urma, cu o scrisoare teleportam un mic colt de univers in casa altui om, nu?
Deci ori o sa ne teleportam cu totul in curand, ca in Star Trek, ori o sa teleportam numai ce avem nevoie sa transmitem interlocutorului: o surubelnita, un buchet de flori, o pereche de chiloti folositi, un metru cub de ploaie, etc.
De-aia au si aparut FedEx-ul si DHL-ul, nu?
Dar n-au farmec! Ce mai, n-au pic de farmec, tot la facturi si coletarie online se ajunge, indifernet cate abtibilduri au pachetele, nu?
Deci acum, dupa 20 de ani de la ultima mea scrisoare parfumata (trimisa sau primita, nu mai tin minte exact), parca imi vine sa mai trimit vreo doua, pana nu da Posta Romana faliment de tot.
Marea problema e ca nimeni nu-si mai stie nici propria adresa, d-apoi pe-a destinatarului, de cand cu codurile astea postale noi
Deci treaba e simpla: scrisorile se vor re-inventa singure, ca sa para cool si vintage, asa cum radiourile cu carcasa de lemn si lampi par astazi cool si vintage... sau iile de firma din colectia de primavara Unica, ma rog.
Si asa cum radiourile astea acum au banda FM in loc de UHF, asa si scrisorile vor avea cipuri teleghidate care isi vor gasi destinatia corecta pe baza de GPS, si te vei trezi cu ea exact acolo unde o astepti mai abitir: sub perna, pe buda, in lift, in torpedoul masinii, etc.
Da-mi o locatie GPS fixa si o sa urnesc Universul, cine oare zicea?!
Ă, cine zicea "Da-mi o locatie GPS fixa si o sa urnesc Universul"?
Am 3 variante de raspuns:
a) Pentagonul
b) Preafericitul Teoctist
c) Eu la nunta mea
Cat despre scrisorile clasice, iti dau dreptate, au farmecul lor dar farmec pot avea scrisorile sub orice forma, in orice timp pentru ca omul le da farmec, nu timpul, nu forma. Si vor avea cu siguranta si-n viitor, pana farmecele vor mai fi...si-acuma, cand eu zic "A" tu spui "min"
Deja nu prea se mai trimit scrisori.Cam asta e viitorul scrisorii. Tastatura si mail-urile.Pe net.
Din moment ce acum, nu se mai trimit scrisori...in viitor cred ca se vor intreba : ce-i aia scrisoare?
Scrisorile nu se mai trimit inca de acum, daci peste ani nimeni nu o sa mai stie ce e aceea o scrisoare.
Deja suntem în acel viitor de care vorbești.Deja putem spune despre sms-uri, email-uri ca fiind scrisori.Niște scrisori virtuale, electronice, dar sunt scrisori.Și sunt mult mai rapide decât cele poștale, după cum se vede.
MadaAwwr întreabă: