Cum e posibil să spui că îți iubești partenerul foarte mult și nu poți să te desparți de el, când el te înjură, te jignește, te lovește și se poartă cu tine ca ultimul mizerabil?
Ce e asta? Un fel de sclavie psihologică modernă?

Le e frica, nu se pot descurca singure, bani putini chiriile mari si nivelu de trai prea scump. Ele suporta chinurile in continuare in timp ce baietii buni care trebuiau sa fie alaturi de ele sant respinsi.

Iubirea nu este rationala

Unora le place BDSM. Fiecare cu pasiunile lui. Unora le place să fie scuipați, bătuți, torturați șamd. Nu îmi spune că după atâția ani de viață, de abia acum realizezi că există așa ceva.

Moderna pe naiba. Se intampla de cand exista cuplurile.

Probabil sunt probleme psihologice, probabil au și calități care le atrag, eu am avut un prieten care deși era ușor agresiv verbal uneori îmi plăcea ca e inteligent și ca are curaj sa spună direct ce gândește, uneori îți place o femeie sau un bărbat mai al naibii cum se spune. Dar totuși bătaia, agresiunea verbala exagerata sau frecventa sunt chestiuni care te fac sa te sârbești oricât l ai iubi, dar aceste femei sunt foarte slabe sunt victime și probabil nu găsesc soluții sa iasă din relația toxica.

Apropierea fizica face regulile "dragostei", cat isi permite (victima) sa se indeparteze, si cat isi permite sa supravietuiasca.

Nu stiu si eu ma intrebam asta la un moment dat...
Poate ca le place asa, cine stie
Iar pe tipii care sunt de treaba cu ele, ii dau la oparte.off
Ce gandire au unii frate, numa palmi le-as da peste bot la vacile astea

Eu as avea o alta abordare fata de cei care ti-au raspuns pana acum. Desi declarativ ele sustin ca e vorba despre iubire, cred ca intr-un fel sau altul, pana la urma e vorba despre bani...fie le plac prea mult banii si astfel indura toate mizeriile la care sunt supuse, fie sunt dependente de animal in sensul ca daca pleaca, nu vor avea un acoperis deasupra capului si prefera sa accepte tortura, decat sa ia lumea in piept.

Sa iubești cu adevărat nu înseamnă să lovești pe omul pe care îl iubești cu adevărat.Sa iubești cu adevărat nu înseamnă săi porți ură omul pe care îl iubești cu adevărat. Sa iubești cu adevărat nu înseamnă să țipi la omul pe care îl iubești cu adevărat. Să iubești cu adevărat nu înseamnă sai interzici cu cine să vorbească cu cine să se vadă cum să se îmbrace. să iubești cu adevărat nu înseamnă să înjuri pe omul pe care îl iubești cu adevărat nu înseamnă să fi fals și să minți.Sa iubești cu adevărat nu înseamnă să te comporți mizerabil. Să iubești cu adevărat sa fi sclav. Să iubești cu adevărat nu ar trebuie sa existe invidie. Să iubești cu adevărat nu ar trebuie sa existe gelozie. Când iubești cu adevărat iubești cu adevărat orice ar fi și orice sar întâmpla pe viață nici moarte nu poate schimba stinge ce simți când iubești cu adevărat poa să vina și lumea cu susul în jos tot degeaba nu ai cum sa uiți nu ai cum sa renunți nu ai cum sa schimbi vreodată sau sa înlocuiești vreodată când iubești cu adevărat rău de tot poa sa vina orice fata degeaba dacă nu este ia ce care ția loat totul inima și totul și sufletul și totul și dacă iubești cu adevărat nu înșeli niciodată oricum nu ai cum sa faci așa ceva dacă iubești cu adevărat nu ai cum sa înșeli nu există așa ceva până și umbra omul pe care iubești cu adevărat este de ajuns dar sa fie umbra omul care iubești cu adevărata nu alu altcineva vocea omului pe care iubești cu adevărat este singura vocea pe care vrei s-o auzi toată viața nimic altceva vocea aia te aduce la viață vocea aia te face sa trăiești cu adevărat fără vocea aia nu-și mai are rost nimic degeaba ai totul dacă nu ai vocea aia lângă tine măcar pentru câteva secunde secundele alea devine o viața întreaga iar vocea aia devine o viață întreagă.

E ceva ce se cheamă simbolul Stockholm. Este, într-adevăr, un atașament irațional și o iubire bolnavă, cu rădăcini adânci în subconștientul nostru: credem că dacă aratăm afecțiune pentru agresor îi vom înmuia inima.
Există și reflexia: Sindromul Lima, adică atașamentul agresorului față de victimă.

Probabil asa au văzut în familie și asa considera ca este normalul in relație. Sau poate asta este modelul de bărbat vazut la tatăl lor, cine stie care e mentalitatea.