Cum era viata cotidiana, privata in perioada comunista?
Cum se traia atunci?

O sa incerc sa iti spun cum era pentru mine si colegii mei de scoala (aveam 11 ani la revolutie).
Stateam fie cu bunicii, fie fusesem toti la cresa saptamanala sau cu program prelungit. Asta fiindca mamele puteau sta acasa maxim 3 luni dupa nastere, ulterior fiind nevoite sa se intoarca la serviciu. Cresa saptamanala insemna ca te duceau luni dimineata si te lua sambata seara. Cresa cu program prelungit insemna ca te duceau dimineata (de obicei in jur de 6 fiindca majoritatea fabricilor incepeau progranul la 7 si te lua dupa 16.00) Eram mereu bolnavi pe la cresa, fiindca mamele nu beneficiau de concediu medical pentru copii (primeau foarte greu, putine zile si extrem de rar, erau hartuite de secretarul de partid daca stateau prea mult cu copilul bolnav si nu munceau, erau sfatuite sa lase copilul la orfelinat, sa il creasca statul), asa ca isi trimiteau copiii cu muci, cu febra, cu diaree la cresa si asta era.
In momentul in care mergeam la scoala, nu mai existau after-school, asa ca, daca nu aveai bunici pensionari si cei mai multi nu aveau, parintii iti legau cheia de gat cu o sfoara. Te trezeau dimineata la plecarea la serviciu si apoi ramaneai de capul tau sa te duci si as te intorci de la scoala.
Mergeam mereu la cozi. parintii, inainte de a pleca la serviciu, se duceau dupa lapte si paine. Lapte se gasea doar pana in jur de 6.30 dimineata (magazinul de lapte si paine deschidea la 5.30) si, daca nu stateai de la coada de pe la 5, nu prindeai lapte si nici lactate. Painea era pe cartela, in toata tara in afara de Bucuresti. Se aducea numai 70-75% din necesar. Adica: un magazin de paine emitea niste cartonase cu datele lunii pe el pentru fiecare cetatean care statea in zona lui, inclusiv pentru copiii de peste 1 an. Te duceai cu cartonasul (nu neaparat personal, se putea duce un membru al familiei cu toate cartonasele), iti taia ziua respectiva si iti vindea, pentru fiecare cartonas, o jumatate de paine. NUmai ca, daca magazinul avea eliberate 200 de cartele si, deci, trebuia sa vanda 100 de paini pe zi, era aprovizionat numai cu 75 de paini, ca sa se faca economie, asa ca ultimii 25 veniti nu primeau paine (erau cel mai adesea batrani care nu puteau sa stea in picioare indiferent de vreme cate 30-45 de minute in fiecare zi). Cateodata, cam de 1-2 ori pe saptamana, painea nu se aducea ca de obicei la 5.30, ci in jurul pranzului, fara sa fei anuntat. Asa ca mergeai, stateai la coada, pe la 6 erai anuntat ca nu vine painea acum, ci mai tarziu. Unii plecau (ca aveau serviciu), altii ramaneau si stateau la coada pana venea painea (de obicei pe la 13-14). Iarasi cumparau primii 75%, asa ca existau tot felule de retele de anuntare a venirii painii (cei care stateau in zona centrului de paine dadeau telefoane sau o luau din usa in usa si isi anuntau cunostintele). Cand aveau musafiri, parintii mei ii rugau pe fiecare sa vina cu paine la ei, fiindca nu aveau ed unde sa le dea paine.
Dupa ce plecau de la serviciu, parintii umblau prin oras sa vada ce mai gasesc de cumparat. Nu era niciodata nimic in magazine, nici de mancare, nici altceva. Imagineaza-ti ca erau alimentare cat un Mega Image de acum in care gaseai 10 borcane de tocana de legume (uneori era buna, alteori era plina de nisip, cotoare de rosii, frunze) si 5 cutii de cipsuri de creveti. daca erai cinstit si nu mituiai pe cineva sa iti aduca de pe piata neagra, traiai cu ce gaseai in piata si intamplator prin magazine, adica carne de 2-3 ori pe luna (daca gaseai, dupa ce stateai 2-3 ore la coada, primeai maxim un kilogram de carne de persoana, ca sa ajunga la toti cei care stateau la coada, asa ca de pe la 3 ani, parintii ne lua si pe noi la cozi, ca sa putem cumpara mai mult). Era foarte mare penurie de chestii intime: nu se gasea hartie igienica, de exemplu. Nu se gasea vata (si cum nu existau tampoane, femeile erau nevoite sa isi faca absorbante din carpe pe care apoi le spalau).
Dupa ce toata lumea se strangea acasa, parintii stateau adesea cu copiii lor, fiindca nu aveau ce sa faca. Program la televizor nu prea era (nu stiu, fiindca noi nu am avut televizor), intre 8 si 10 nu era nici curent electric, gaze erau de obicei numai noaptea, sa ca gateau dupa ora 12 noaptea sau inainte de 5 dimineata.
Nu prea era recomandat sa inviti musafiri acasa, fiindca puteai deveni suspect, sectoristul se temea ca puteti face glume politice sau puteti conspira impotriva regimului. Parintii mei aveau musafiri nepermis de des (adica de 4-5 ori pe an) si aproape de fiecare data venea un politist la usa, sa vada ce fac, ii legitima pe toti, ii nota intr-un caiet, ii sfatuia sa nu faca zgomot si sa plece acasa inainte de ora 23.00.
Doar duminica era libera, in general mergeam la teatru de papusi sau la plimbare prin oras si marea mea bucurie era daca gaseam in oras vreun fel de suc sau chiar o inghetata sau o prajitura (gaseam ca o data pe luna una din cele de mai sus).
Marea problema era teama permanenta. Era suficient ca un vecin cu care te certai sa spuna ca ai injurat comunismul ca sa vina cineva in vizita la tine, sa iti puna 1000 de intrebari, sa te invite la sectie sa dai o declaratie despre ce ai spus de fapt, unde erai atentionat sa nu mai vorbesti neatent, chiar daca le spuneai ca nu ai zis nicmi si nu aveau nici o proba.
Elevii,, inca din clasa a treia erau trimisi la muncile campului. Asta inseamna ca la sfarsitul lui august si in septembrie ne duceau (pe noi cel putin) la cules porumb. Ne cazau in niste dormitoare improvizate cate 50 in camere uriase, ne dadeau de mancare doar ciorba de legume si orez fiert cu sare si ne puneau sa culegem porumb minim 10 ore pe zi, timp de o saptamana pe cei mici, timp de pana la 3 saptamani pe cei mari. Uneori ma mir cum nu muream pe acolo, ajungeam acasa arsi de soare, toti cu diaree de la mancare, slabi lesinati si dormeam continuu trei zile, fiindca nu eram invatati sa dormim la comun, asa ca ne deranjam reciproc de apucam sa dormim 3-4 ore pe noapte (accesul imn dormitoare era permis numai la ora 21.00 si trezirea era obligatorie la 6.00)