Si ce treaba am eu ca altul este mai mare ca mine, aia e, treaba lui, fiecare cu capacitatile lui, mintea lui, eu imi vad de treaba mea cu ce am si intelectual si ce o mai fi.
Ai traume probabil din copilarie cine stie ce probleme au fost in familie.
Probabil ca parintii mereu te comparau cu altii si ziceau "uite ce a facut ala, ala, tu nu". Asa e?
Si atunci ti-a intrat in minte ca esti sub ala si ala.
Eu am observat o chestie interesanta
De când am renunțat la social media (cam o luna am de când am început acest experiment), stima de sine pare a se fi îmbunătățit și nu mă mai simt nici inferior celorlalți.
Poți incerca sa vezi cum te simți.
Si ce legatura are cu social media?! Ce importanta are cum sunt altii?
Si daca is inferior unora ce? Asta e. Eu stau pe social media si e f okey.
Si da, chiar sunt.
Ideea e nu sa nu te mai simti inferior, ci sa nu conteze ca esti asa.
Iti vezi de treaba ta cu preocuparile tale si altele, fara legatura cu altii.
Legătura consta în faptul că tu arăți într-un fel,cei de pe social arata într-un fel.
Un exemplu e acneea sau grăsimea corporală.
Daca tu ești și gras și cu coșuri și îi vezi pe aia perfecți și cu pătrățele,nu doar te că te simți ca ultimul om,dar pe langa anxietatea le care o ai,vine stima de sine scăzută, izolarea.
Și acum,spune-i tu unuia cu coșuri că nu are de ce sa fie inferior celorlalți, știind că omul acela își ia bully pentru că e "bubos",că e ignorat de ceilalți și așa mai departe. Poti sa spui? Tu ii spui,dar clar nu ajuți omul.
Nu e vorba numai de bani,banii sunt și nu sunt pentru toată lumea,dar când vine vorba de chestii ce țin de corpul nostru,atunci poți să îți răcești gura de pomană sa explici unuia că "hei, tu ești bine ", iar în momentul următor el revine la anxietatea lui.
Și na, nu ai cum sa nu te simți inferior daca trendurile de pe social duc spre perfecționismul absolut, iar realitatea...
Și ca tot zici că ce treabă are social media..ARE!
Când te duci undeva la o întâlnire,toți stau pe telefon,nu-si vorbesc,toți sunt fericiți pe social media,in realitate.
și exemplele pot continua.
Și încă ceva,zici că ești ok, din punct de vedere psiho-emotional, da? Te invit la o discuție în privat despre viața ta, una că sunt și curios si a doua, doar de dragul experimentului.
Te bagi?
Si ce treaba am eu ca-s bubos si aia nu? Tu ai impresia ca ma arde ca nu ma accepta niste din aia? Pai aia care nu ma accepta asa, nu imi trebuiau nici daca aratam bine! Atentie.
Nu ma refer la relatii de iubire ca acolo conteaza, dar la alte relatii conteaza ce zici, cum gandesti, ce debitezi, cum te porti.
Si aia care apreciaza astea nu au treaba ca esti bubos.
Asa ca de aia nu imi pasa de aia care arata mai bine ca mine, bine, nu is eu bubos, zic daca as fi.
Aaa, ca-mi pare rau ca nu-s asa, e alta, dar nu are treaba ca ii vad pe ei sau nu, nu influenteaza perceptia.
bullyng in ce sens isi ia?
Sigur ca la relatii se complica treaba dar nici aia nu are legatura cu, ca ii vezi pe altii, acolo daca nu arati bine vezi ca nu te plac fetele sau baietii (daca e fata) si suferi fara vreo comparatie.
Suferinta este, insa nu sufar mai mult sau mai putin daca vad pe altii sau nu, ca-s mai bine ca mine.
Sufar la fel.
M-as baga dar eu am o depresie de mic si nu stiu daca sunt relevante starile mele.
De ex daca sufar ca nu am luat 10 ci 7 la mate, unii medici zic ca e de la depresie, altii ca e normal, deci nu stiu ce si cum.
Dar hai sa incercam, sa vedem. Baga mesaj pe privat.
Eu imi vad de treaba, lucrez la mine si la calitatea vietii mele, si ma gandesc ca e imposibil sa fie cineva mai bun decat mine la absolut toate aspectele. Ceva la care sunt bun si celalalt nu, mereu va exista.
Complexul asta de inferioritate nu iti este util in nicio situatie.
Am destula incredere in mine incat sa nu ma compar cu altii. Daca vad pe cineva mai sus de mine, il privesc cu admiratie, ca in competitie nu suntem. Asta e competitia imaginara, care nu face niciodata bine. Sa fii in competitie cu tine, si nu cu altii, asta ajuta. Este vorba de increderea in sine. Daca cineva te face sa te simti mic, este vorba despre tine, nu despre el. Terapia nu ar strica.
In tineretea mea era o gluma: "fa acordul la gen" cand spui "ma simt prost" si esti femeie.
Femeile sunt frumoase
-natural
-cu ajutorul cosmeticelor
-pentru ca au incredere in ele.
Ultimul caz. Unele femei nu sunt frumoase deloc. Dar sunt atragatoare prin felul de a fi si prin atitudinea lor pozitiva. Faptul ca isi poarta corpul cu incredere si nu complexate, le face frumoase.
Apoi, poarta hainele care ti se potrivesc, in care te simti "tu" si nu alta. Nu conteaza marca produsului ci eleganta cu care porti haina. Fie ea si de la sh.
Nu te mai compara mereu cu altele si nu vei mai avea complexul asta.
anonim_4396 întreabă: