Cum gasesc puterea sa nu spun ce ma doare si sa ma prefac ca sunt ok? O fac zi de zi, sunt curios cum reusesc si altii.
Ordonare:
După relevanţă
Ce vrei tu să faci e toxic pentru tine. Nu te lua după alții că sigur nu le știi situația. Pari genul cu intelectul, psihicul la pământ. Asemenea probleme ar fi înlăturate destul de mult dacă ți-ai folosi rațiunea și nu te-ai lua ca maimuța după ce crezi că vezi pe la alții.
Răspunde
Tu te cam fortezi sa tii niste reguli "ascetice" care nu au decat forma si mai putin continut. Nu zic ca e rau, dar la un moment dat daca nu gasesti si un sens, un continut in ceea ce faci, o sa rabufnesti.
Solutia nu e sa te tot prefaci ca esti ok. E sa fii tu ok. Adica sa ajungi indiferent la durere. Si nu din tampenie. Ci asumat si calculat, voit.
Sa ii iei pe ceilalti asa cum sunt si sa incerci sa ii iubesti, daca despre asta e vorba. Nu stiu la ce durere te referi.
Adica ce zic aici e ca tu ai constiinta ca faci ceva, ca ierti ceva, ca nu te plangi de ceva. Daca nu ai mai da atata atentie egoului, "EU iert, EU trec cu vederea, EU sufar" viata ti-ar fi mult mai usoara!
Multi sunt asa, dar se drogheaza, se refugiaza in narcotice, realitatea este prea dura/crunta pentru ei, traiesc intr-o iluzie, toate astea sa isi ascunda unele traume, ei aparent par ok de la efectele narcoticelor dar in interiorul lor se dau lupte foarte aprige, sunt aproape morti, motivatia lor sunt astea, refugiul, nu pot sau nu vor sa isi rezolve problemele altfel, adevarul e ca unele traume nu mai pot fi ameliorare, inlaturate atat de majore sunt, unii aleg antidepresive, altii alchool, droguri iar unii sa se sinucida. La durerea depresiei majore de exemplu nu ooti ramane indiferent, e atat de horror ca te paralizeaza, din om te transorma in neom, dar cine nu are depresii grave ar trebui sa lupte pana la ultima picatura de sange, sa nu se resemneze niciodata chiar daca e foarte greu.
Probabil nu si-o gasit scopul in viata, dar multi sunt distrusi in interior si pretind ca sunt ok, mai ales ca dupa pandemie multi au ramas fara persoane dragi ( mama, tata, etc)
Nu are motivatie, e cu moralul pa pamant, nu are sustinere probabil din partea nimanui, nu are cui sa i se confeseze, uneori nu poti ramane indiferent la orice, mai ales cand nu ai suport moral de la nimeni toti te evita din cauza starilor tale anoste in loc sa iti ofere un ajutor cuvenit, pana si neamurile te marginalizeaza, desconsidera cand treci prin perioade de astea, esti singur contra tuturor asa ca nu e usor sa ramai indiferent, barum eu am probleme mult mai mari dar am invatat sa tac, oricum primeam raspunsuri pe care le stiam si eu cand era vorba despre psihologie, nici un raspuns surprinzator, doar average.
Sa mearga la psihoterapeut e cel mai bine, si sa nu isi spuna durerile nimanui ca lumea nu e imteresata sa dea o mana de ajutor ci sa te asculte ca ulterior sa te barfeasca, atace si denigreze asa sunt Romanii Si Rromii niste hoituri!
Răspunde
Oricum ai dat un raspuns foarte bun si esti si simpatica 
Nu mai scrie ca ma descrii complet, am avut atatea refugii si atatea semnale de alarma si tot ma refugiez in droguri sau alcool, chiar daca reusesc sa stau "clean" pentru cateva saptamani, luni sau poate, cine stie, reusesc un an intreg, tot ma gaseste viata undeva intr-o tara indepartata sau acasa, aprinzand un joint baban sau bagand alcool in sistem si faza e ca sunt ok mental, adica mintea nu imi sta doar la substantele astea, adica am trecut prin faze grele, dar cumva ma tot intorc si cel mai naspa e ca am deja vu mereu si nu sunt placute.
Recurentele de deja-vu sunt de la anxietate, dar pot fi un efect cronic si de pa alea. Inca nu ai cunoscut iadul stai sa vezi cum este sa nu ai parinti, atunci de abia poti sa zici ca ai probleme grave si o depresie imposibil de tratat.
Iti stiu story-ul stai chill, fiecare avem un refugiu sau un tic nervos, are viata grija de asta.
Da, din cauza factorilor externi, a vietii psihosiciale, a psihoemotionalului tot recazi, pana nu iti gasesti un sens asa cum a mentionat tania te vei tot confrunta cu astea, daca ai si insomnie cronica e clar, viata ta e de relatat nepotilor
rad ca si eu am probleme de astea majore dar eu nu ma droghez, in schimb dulciurile nu le pot lasa sub nici o forma, mai nou m-am apucat si de pacanele, au avut grija tovarasii de asta ducandu-‘ma acolo, o singura data am bagat 20 de lei am prins 3 zice comsecutiv 100 de lei cu 10-20 de lei si de atunci toata ziua stau la pacanele dar sunt pe plus culmea oricum le pot lasa ca eu ma cunosc, si de tigari m-am lasat cand am zis ca nu mai fumez, si de prietenii toxici si de alea de care iei tu mereu am avut o motivatie iesita din comun cand era vorba de vicii.
Nu o sa fi niciodata fericit indiferent daca vei avea multi bani, multe gagici, orice., de abia cand vei fi ok cu tine insusi atunci vei gasi calea fericirii.
Toata suferintele astea nu sunt intamplatoare, multe au un pret, ori al nostru ori al altora dim familie si totul se resfrange asupra noastra, dar in general totul pleaca din copilarie, acolo e cauza fundamentala
Merci. De unde știi ca sunt simpatica daca nu m-ai vazut/nu ma cunosti?
Inteleg ca pentru a suporta durerea ai recurs la diverse nu chiar in regula pentru tine si sanatatea ta. Si din ce zici inca recurgi. Dar durerea aia de ce tip e? Abuz, probleme familiale, suferinta in dragoste, boli etc?
E un mecanism, un cerc placere-durere din care nu se iese decat daca inveti sa accepti si durerea ca parte a naturii umane si sa traiesti cu ea si asumand si placerea tot ca parte a naturii umane dar nu in modul ei denaturat cum e placerea de a bea de exemplu, ci in mod normal si firesc. Dar ceva imi spune ca stii si tu teoria.
Cum arata o zi obsinuita pentru tine? Inclusiv ca stari si ca emotii.
Ti am mai zis si iti mai spun te-am vazut in poza esti o fata tare scumpa si bine educata, dupa fizionomia fetei imi dau seama, asa recunosc si tiganii chiar daca sunt blonzi imediat ii recunosc.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
