Cum poate un om floare și hipersensibil să devină rău?
Se poate așa ceva?
Sau oamenii de genul sunt condamnați la o viață de ghetou? La a fi umiliți, călcați în picioare, a fi luați de proști și mai rău, a se simți mereu vinovați pentru toate?
Există soluție și pentru oamenii ăștia? Sau sinuciderea le e menirea?
Mai imi pare rau sa iti zic, dar
daca te uiti la babele care plimba caini pe strada,
alora cand le vine fac pipi unde vor,
nu se uita ca acolo langa copacul ala e poate si o floare sau un greieras plapand.
Scuze de imagine 
dar asta e, cand vin problemele peste noi, ce putem face? Ne acceptam soarta, induram, luptam si la un moment dat se vor termina. Apoi va fi mai bine, apoi iar mai rau si tot asa.
Unii au mai multe datorii, altii mai putine. Bunelu poate sa zica, cu o voce ca de tunet (ca Zeus din Olimp 
) - "in viata asta te pun sa iti platesti datoriile, ca sa nu te incurce mai departe; mai apoi am altceva pregatit pentru tine". Cine suntem noi, sa refuzam soarta care ni se ofera? Nu putem sti care e planul.
Pentru noi existenta asta e totul, dar pentru el e ca o foaie dintr-un volum gros.
Cand suferim e bine sa reflectam, sa suferim intr-un mod constient, sa capatam o anumita intelepciune din acea suferinta, anumite valori care sa se intipareasca in noi si sa ne ghideze viata, actiunile mai departe.
In acelasi timp putem sa-i ajutam pe cei cu probleme similare. In felul asta, de asemenea vom capata intelepciune, valori, prin faptele intreprinse. Deci nu va mai fi nevoie sa suferim pentru a castiga acele valori, de vreme ce le castigam prin fapte bune (ne anulam karma prin fapte bune, nu prin suferinta).
Răspunde
Parcă mi-l închipui pe câinele ăla. 
)
Dar nu știu dacă prin acel câine, ai vrut să lași și o învățătură subtilă ) dar eu așa am priceput. Adică anume, câinele ăla să devenim și noi și să încercăm ușor, ușor să nu ne mai pese și (deși va suna cam nepoliticos ce o să spun acum) să "ne facem și noi nevoile" uneori când vrem, cum vrem, fără să ne mai pese.
P.S. aia cu "nevoile" era doar metaforic. Adică altfel spus, să luăm totul cum vine și să le trăim pe toate, să nu fugim de nimic, dar și să luptăm cu toate.
Îmi place tot ce ai scris. Mai ales la partea cu reflectatul, deși pe moment mi-i greu și eu sunt genul de om, care după ce trec de o chestie, vreau să aflu mai multe, să sap mai adânc și să încerc să iau o lecție de acolo.
Răspunde
Cam asa sunt "agresorii", ca niste catei, care atata pot, asta e nivelul lor. Nu te poti supara pe un caine ca latra, ca face pe unde il apuca, pentru ca asta stie sa faca, asta e nivelul lui.
Pana la urma isi gaseste pe unul mai puternic si il rezolva.
In anumite cazuri daca raspundem cu calm, iubire, persoana resp simte ca o "revelatie" in momentul ala si isi da seama ca greseste.
In alte cazuri te aperi si mergi mai departe.
Cred ca sunt si ei necesari pe lumea asta, ca sa creeze probleme in stanga si in dreapta. Dz nu bate cu parul cum se zice. Se foloseste de astia, ca sa aplice altora corectiile necesare.
Daca nu raspundem cu aceeasi moneda, e ca si cum am opri un efect de domino. Actiunea noastra nu ar mai genera inca o suferinta noua si povestea aia se incheie.
La momentul oportun, dupa ce respectivii isi incheie treburile pe aici, isi iau si ei plata pe undeva prin vreun infern.
Ordonare:
După relevanţă
Poate ca un câine. Dacă dai în el și îl tot bați cu și fără motiv, să ajungă și el să muște la fel, cu și fără motiv.
Există soluție și pentru oamenii ăștia? Nu.
Sau sinuciderea le e menirea? Nu.
Răspunde
Păi dacă nu există nici soluție, dar nici sinuciderea nu e soluție, atunci ce e de făcut?
Să trăim toată viața ca niște sclavi. Care plecăm capul și ne lăsăm violați de toți?
Atunci ce e de făcut? Nu este de făcut nimic, la sensul banal și prozaic, adică să faci asta ca să obții aia. Să îți schimbi atitudinea ca să devină viața suportabilă, este o decizie personală pe care dacă vrei o iei, este o opțiune. Să fii nefericit, poți găsi pentru asta un milion de motive în exterior. Să fii fericit poți prin decizie, căutând ÎN TINE motivele, nu înafară.
Solutia e sa mergi la psihiatrie in loc sa cauti leacuri babesti sau opiniile forumistilor.
Am fost. Și? Ce dracu s-a rezolvat? Nimic. M-au handicapat mai rău decât înainte.
Pai cum sa nu devina rau unul bun? Astia uneori sunt cei mai periculosi daca-i calci pe coada.
Tocmai ca stiu ca nu-s vinovati. Unu rau nu prea se supara asa tare ca stie ca e panarama.
Dar alalalt te trezesti si ca-ti ia gatul la o adica.
Dar sigur sunt multi care se lasa calcati in picioare, la aia solutia e sa-si asume asta, asta e.
Daca se lasa luati de prosti, aia e.
Solutia ar fi sa nu se mai lase luati de prosti si sa ia atitudine cum unii fac.
Eu de ex sunt om cu oamenii dar nenorocit cu nenorocitii.
Exista un buton de switch, nedefinit.De obicei cand se termina rabdarea atunci se intampla.
Nu trebuie sa devina rau, ci imun. Iar asta o face de obicei iesind din mediul nociv. De regula prin dezvoltare profesionala. Simplu.
Hmm, interesantă perspectivă.
Eu? Oamenii de plastelină, ca mine?
Eu cred că ești un copil copac, nu un om floare.
De ce spui asta?
Ce ar fi un copil copac?
Sincer nu știu nici eu exact, dar era o vorbă acum ceva timp, de bine nu e oricum.
Mi se pare mai potrivit, dacă tot folosim metafore cu temă vegetală, având în vedere că mentalitatea ta e cam puerilă, de copil care încă nu știe cu ce se mănâncă viața și se lasă afectat la cea mai mică zgârietură.
Drept dovadă ai dată funda cuiva care se criza de la o tăietură la degețel.
Grow up.
Acum, ehhh ) eu de unde să știu că fata căreia i-am dat funda, se plânge de așa ceva? )
Dar acum mna, tu sigur ești un mascul în spatele contului.
Noi fetele și uneori chiar femeile adulte, suferim la cele mai mici înțepături, tăieturi, suntem mai sensibile, dar totuși facem multe sacrificii, mai multe decât voi bărbații pentru tot (neam, umanitate, copiii noștri sau ai altora, soți/parteneri, părinți, prieteni, oameni) ăsta e adevărul.
Deși pare că noi suferim din orice, suntem bune sacrificatoare. Pe când voi deși păreți duri și sunteți, duri și puternici, nu ați ști ce înseamnă să vă sacrificați viața pentru alții. Nu o faceți cu atâta patos ca noi. )
Nu sunt un mascul. Deci se poate să pari dură și puternică și ca fată, să nu suferi la cele mai mici înțepături.
Oricine poate deveni "rau" dar nu cred ca asta e solutia, adica sa cazi dintr-o extrema in alta. Sa nu te lasi calcat in picioare e una si sa fii rau e cu totul altceva. Trebuie sa inveti sa-ti aperi in teresele si sa nu le permiti celorlalti sa profite de tine.
Cam dificil, dar cred că din tot ce s-a scris pe aici, acest răspuns e adevărul pur la întrebarea mea.
Și adevărul ăsta e, că mai ține și de noi să nu le permitem altora tot. Dar faza e că, e foarte dificil. Adică eu am fost învățată să tac, tac, tac și să fiu good girl sau nice person și dacă se poate ceva mai rezervată ca să nu fiu nici o pacoste vorbind prea mult cu oamenii. Așa m-a educat mama și e cam greu să mă mai schimb acum. Plus că acolo deep în mintea mea, mi se pare greu să pun limite altora, când în mentalitatea mea e implementată ideea că "a impune limite sau a te face respectat e imoral".
La mine în familie se folosește des vorba "Capul plecat sabia nu-l taie." Și cam cu citatul ăsta am crescut.
Nu a spus nimeni ca va fi usor sa iti schimbi mentalitatea si nici nu ai cum sa faci asta asa peste noapte, Va fi greu, va fi nevoie de timp dar este posibil si daca asta iti doresti vei reusi si tu. Poti incepe cu lucrurile mici, cele mai neinsemnate la care te poti gandi.
Oamenii flori cum ii numesti trebuie sa fie oameni nu flori, nu la prima adiere sa se ofileasca sau scuture. Nu trebuie sa devina rai, nu trebuie sa sinucidă ci sa fie oameni, nu flori.desi am mai spus asta. E mai simplu decât crezi. E ușor sa te simți rănit din orice, dar e și mai ușor sa dai vina pe alții. Trebuie sa fii mai puternic în viata asta, sa cauți binele și sa încerci sa ramai pozitiv. Părerea mea e ca fiecare om trebuie sa evolueze, eu am mai spus și o repet, fii mai receptiva la cei din jurul tău, încearcă sa înțelegi mecanismele lor de aparare, de comunicare, încearcă sa te adaptezi realității și normalității pe care o vad majoritatea ca să nu te mai simți diferita sau neacceptata. Dacă alții sunt rai evita i, dacă umilesc evita i pe aceștia și cauta oameni normali s-o cu bun simt, dar încearcă sa fii și tu acolo. Îți spun o chestie sincera, care are scopul de a te ajuta. Unele întrebări pe care le ai pus de alungul timpului mie personal mi s au părut atât de nelalocul lor încât mi au creat o stare de enervare. Ideea e sa nu creezi celor din jur stări de enervare fiindcă unii care nu au empatie poate vor deveni răutăcioși cu tine. Unele întrebări mi s au părut foarte ok, și mi ai creat o stare plăcută. Dacă ramai cu capul pe umeri oamenii nu te vor mai supăra sau cel puțin marea majoritate, eu asa sper și asa cred.
Păi și eu ce sunt, Blackanne?! )
Despre mine era vorba și oamenii ca mine, hipersensibili.
Oameni flori, adică oameni care se usucă repede, ofilesc și rănesc ușor. Panseluțe frumoase și parfumate, dar tare plăpânde. Ține tu o floare, mai ales floarea în palmă și strânge-o să vezi cum se face scrum imediat. Așa suntem și noi oamenii hipersensibili, oameni flori.
Pai nu te-am intalnit patricia alexandra.
Nu fizic dar m-ai văzut/citit pe TPU. Știi că sunt un om floare. Deci conform logicii, ba chiar ai întâlnit un om floare. ) Dar speram ca pe noul cont să mi se uite vechile nume. Sper să nu mai știe nimeni ce întrebări am pus pe vechiul cont. Așa că mai taci Blackanne, cu divulgatul vechilor mele nume. :p
Patricia Alexandra, nu esti om floare.
Păi depinde.
Sunt în general, om floare, Blackanne, dar după ce floarea mea este călcată în picioare, nici dracu nu mai știe ce sunt. Până și pe el îl sperii. ) Uneori și mie mi-i frică de mine, de ce zace prin interiorul meu, ascuns. )
N-am ințeles niciodată oamenii care n-au greșit cu nimic, dar se simt vinovați.
Despre ce oameni intrebi, deținuții penitenciarelor?
Cam prea mult adevăr grăiți.
Oare așa am spus "că noi oamenii floare nu am greșit cu nimic"?! ) Dacă da, sorry pentru exprimare. Chiar nu asta am dorit să transmit, dar și chiar dacă așa a fost transmis și dv ați scris asta, ecred un motiv.
E bine uneori să fim și treziți la realitate că și noi facem greșeli și nu ni le asumăm poate, pe măsura greșelilor întreprinse. )
Hmm, cam dur, zic eu, un om floare, că ar fi răspunsul dv, dar citit la rece și rațional, e cel mai fain răspuns și ar fi adevărul suprem cap la cap, cu ceea ce susținea și Dismaly.
Eu nu aș vrea să mă cert cu dv domnule Anonim, deoarece cu mine ați fost un domn pe aici. Și nu uit nimic. Dar eu tot ce am scris, am simțit și uneori din cauza acestei mentalități, nu am reușit nici să mă angajez și nici să mă adaptez. Oricum vina nu o port eu, că așa m-a educat mama, cu prea mult bun simț, dar prea ținută în casă și acum când dau de greu, răbufnesc. Dar eu zic și că e total în regulă să răbufnesc, dacă nu pe viu, măcar aici lăsați-mă să o fac. Psihiatrul meu mi-a spus că am nevoie de ancore de care să mă agăț și pe care să pot răbufni, că țin prea mult în societate. Și asta mi-a spus o un medic acreditat, nu un om oarece. Așa că, lăsați-mă măcar aici să mă plâng, ca măcar să am unde răbufni, ca să nu comit apoi ceva mai grav în timp. Sau ați uitat că psihologia susține că oamenii ca mine, care țin prea mult în ei, când răbufnesc, fac ravagii. Și de aceea la știrile de la ora 7 mereu când un om comite o crimă și vecinii sunt intervievați "Vai! Nu ne așteptam, că omul ăla era cel mai cuminte."
Știu tot, așa că lăsați-mă să-mi folosesc ancora aici, pe TPU, cum sunt în tren și pe ancora mama, nu o mai am. Nu am cum să mă plâng la ea.
Continutul caracterului nu il poti schimba dar poti schimba ceva la tine, si anume sa nu iti mai ceri tie insuti sa realizezi atatea lucruri sau sa ai rezultate de exceptie.
Păi nu eu îmi cer personal. Ci oamenii indirect, ca să mă accepte. Sincer acum, cine ar accepta o tipă cu probleme psihice, cu frici multe și care se chinuie să-și caute un amărât de job. Alții deja mi-au spus că ei la vărsta mea, făceau n chestii, și n chestii. Nici familia nu o fericești fiind așa.
Dar din tot ce ai spus, susțin și eu că e adevărul, pentru că până la urmă dacă nu se poate, nu o să realizez toate alea care vor ei.
Oricum oamenii sunt ciudăței, deoarece toți te desconsideră când le ești inferior, deci și-ar dori să fii și tu aproape de nivelul lor, dar dacă sepoate niciodată chiar la același nivel cu ei sau chiar peste, că e grav. Invidia e boală grea. Asta sincer am descoperit-o în 27 de ani. După judecăți și judecăți.
Ai spus-o singura! Iti cer astea " oamenii indirect". Deci gandeste-te ca poate este impresia ta, poate tu te-ai convins singura ca cei din jurul tau iti cer indirect o lista de lucruri pe care tu nu poti sa le realizezi.
Hmm, știi că la asta nu m-am gândit vreodată?
O să analizez, îmi place ce spui.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
