Cum poate un om floare și hipersensibil să devină rău?
Se poate așa ceva?
Sau oamenii de genul sunt condamnați la o viață de ghetou? La a fi umiliți, călcați în picioare, a fi luați de proști și mai rău, a se simți mereu vinovați pentru toate?
Există soluție și pentru oamenii ăștia? Sau sinuciderea le e menirea?
Mai imi pare rau sa iti zic, dar
daca te uiti la babele care plimba caini pe strada,
alora cand le vine fac pipi unde vor,
nu se uita ca acolo langa copacul ala e poate si o floare sau un greieras plapand.
Scuze de imagine 
dar asta e, cand vin problemele peste noi, ce putem face? Ne acceptam soarta, induram, luptam si la un moment dat se vor termina. Apoi va fi mai bine, apoi iar mai rau si tot asa.
Unii au mai multe datorii, altii mai putine. Bunelu poate sa zica, cu o voce ca de tunet (ca Zeus din Olimp 
) - "in viata asta te pun sa iti platesti datoriile, ca sa nu te incurce mai departe; mai apoi am altceva pregatit pentru tine". Cine suntem noi, sa refuzam soarta care ni se ofera? Nu putem sti care e planul.
Pentru noi existenta asta e totul, dar pentru el e ca o foaie dintr-un volum gros.
Cand suferim e bine sa reflectam, sa suferim intr-un mod constient, sa capatam o anumita intelepciune din acea suferinta, anumite valori care sa se intipareasca in noi si sa ne ghideze viata, actiunile mai departe.
In acelasi timp putem sa-i ajutam pe cei cu probleme similare. In felul asta, de asemenea vom capata intelepciune, valori, prin faptele intreprinse. Deci nu va mai fi nevoie sa suferim pentru a castiga acele valori, de vreme ce le castigam prin fapte bune (ne anulam karma prin fapte bune, nu prin suferinta).
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Sincer nu știu nici eu exact, dar era o vorbă acum ceva timp, de bine nu e oricum.
Mi se pare mai potrivit, dacă tot folosim metafore cu temă vegetală, având în vedere că mentalitatea ta e cam puerilă, de copil care încă nu știe cu ce se mănâncă viața și se lasă afectat la cea mai mică zgârietură.
Drept dovadă ai dată funda cuiva care se criza de la o tăietură la degețel.
Grow up.
Răspunde
Cam asa sunt "agresorii", ca niste catei, care atata pot, asta e nivelul lor. Nu te poti supara pe un caine ca latra, ca face pe unde il apuca, pentru ca asta stie sa faca, asta e nivelul lui.
Pana la urma isi gaseste pe unul mai puternic si il rezolva.
In anumite cazuri daca raspundem cu calm, iubire, persoana resp simte ca o "revelatie" in momentul ala si isi da seama ca greseste.
In alte cazuri te aperi si mergi mai departe.
Cred ca sunt si ei necesari pe lumea asta, ca sa creeze probleme in stanga si in dreapta. Dz nu bate cu parul cum se zice. Se foloseste de astia, ca sa aplice altora corectiile necesare.
Daca nu raspundem cu aceeasi moneda, e ca si cum am opri un efect de domino. Actiunea noastra nu ar mai genera inca o suferinta noua si povestea aia se incheie.
La momentul oportun, dupa ce respectivii isi incheie treburile pe aici, isi iau si ei plata pe undeva prin vreun infern.
Acum, ehhh ) eu de unde să știu că fata căreia i-am dat funda, se plânge de așa ceva? )
Dar acum mna, tu sigur ești un mascul în spatele contului.
Noi fetele și uneori chiar femeile adulte, suferim la cele mai mici înțepături, tăieturi, suntem mai sensibile, dar totuși facem multe sacrificii, mai multe decât voi bărbații pentru tot (neam, umanitate, copiii noștri sau ai altora, soți/parteneri, părinți, prieteni, oameni) ăsta e adevărul.
Deși pare că noi suferim din orice, suntem bune sacrificatoare. Pe când voi deși păreți duri și sunteți, duri și puternici, nu ați ști ce înseamnă să vă sacrificați viața pentru alții. Nu o faceți cu atâta patos ca noi. )
Exista un buton de switch, nedefinit.De obicei cand se termina rabdarea atunci se intampla.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
