Cum pot sa mă acept așa cum sunt? Adică sunt tăcut,timid retras ( introvertit),sufăr mult că nu pot sa fiu un om normal ( sociabil ) cred că sunt așa din cauza faptului că părinții se băteau de fata cu mine când eram mic și consumau alcool zilnic și scandaluri etc! Dar nu sunt bine cu mine însumi,nu pot sa fiu sociabil deși mai am am așa puțin farmec făcând glume dar nu sa port conversații serioase și constructive,sau cel puțin nu pot cu cei care sunt extrovertiții,sociabili ( normali)
De ce când eram mic nu mă deranja că eram tăcut și acum la maturitate mă deranjează? Și sunt foarte nervos că îmi dau seama că dacă aș fi sociabil as fi cunoscut multe fete și aș le-aș fi combinat ușor pe multe și alte chestii nu mă pronunț! Și din cauza că sunt retras, rușinos si tăcut pierd toate astea! Mi-ar fi adus multa fericire sa cunosc cat mai multe femei,sa fac sex cu cât mai multe! Am văzut că am atracție la femei dar depresia și anxietatea cronica mi-au dat complet temelie! Din cauza acestor boli nici cu neamul meu nu sunt sociabil și ma simt inconfortabil între ei! Că și cum nu am fi neamuri,că și cum aș fi intre străini! Antisocial nu cred că sunt că sunt foarte civilizat,lumea tot confunda termenul de antisocial cu asocial așa cum sunt și eu de altfel un asocial mega civilizat și plictisitor! Antisocialii sunt opusul,au un farmec extraordinar de a construi prietenii noi și sunt sociabili nu sunt tăcuți, rușinoși!
Care mai e așa ca mine? Indiferent că e fata sau băiat? Ce ar trebui sa facem sa ne schimbam? Sa evoluam? De ce Dumnezeu mi-a făcut o așa mare nedreptate sa fiu tăcut? Sa nu am personalitate? Sau oare am și nu știu să o accesez din cauza lipsei de confidenta? De încredere? Am peste 32 de ani și nu pot sa îmi dau seama daca am potential,dar un introvertit nu cred că are potențial fiind tăcut!
Sunt singurul care sunt tăcut din familie și diferit nu pot sa înțeleg la ȘCOALĂ de ce mă descurcam atât de bine și în viață de zi cu zi nu mă pot integra,adapta! Sa fie din cauza părinților? A mediului ostil din copilărie? Voi sunteți mulțumiți de voi? De personalitatea voastră? Vad că sunt mulți ciudati pe aici ca mine,dar eu nu eram așa când eram mic aveam ogramada de prieteni! Dar,mai tăcut mereu eram,parca acum sunt mai sociabil dar tot nu sunt suficient cum ar fi normal! Poate și de la anxietatea mea severa numita agorafobie sunt așa de crispat,speriat de bombe în preajma oamenilor și că m-am învățat să stau singur! Sunt oameni care sunt complet inculți și analfabeți și au naibii mai multe personalitate decât mine! E frustrant așa ceva!
Mă tot gândesc la sinucidere da nu am curaj sa o fac, nu îmi place deloc de mine! Sa mă resemnez?
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Dar credința,rugăciunile nu ma pot ajuta? De fapt eu cred că am problemele astea că mama mea m-a blestemat, că i-am făcut foarte mult rău! Eram foarte rău când eram mai mic de câțiva ani m-am schimbat! Ai dreptate cu terapia, dar la vârsta asta eu trebuia să fiu uns cu toate alifiile, sa fiu ultra independent și un bărbat adevărat, dar văd că nu prea sunt! Parca mă simt muiere de când am anxietate numai să mă plâng știu și să mă victimizez! Mi-a zis un duhovnic sa fiu mai bărbat dar după 20 de ani de depresie cat de bărbat mai poți fi? Și cu o anxietate extrema? Care te îngenunchează când ieși din casă. Nu zic că nu sunt si eu de vina că puteam sa am ceva realizări dar educația părinților și-a spus cuvântul,eu vedeam numai bătaie în fața ochilor și ce vedeam acasă aplicam la școală,îi bateam pe toți! Eram mic însă! Dar văd că îmi afectează maturitatea nu am absolut deloc motivație sa ies singur din propria mocirla! E clar că nu mă ajută nici neamul,dar au și ei problemele lor! Cu depresia mai puteam sa lupt, mai lucram cat puteam dar anxietatea vad că e mult mai grava decât depresia, adică nici schizofrenia nu îți afectează așa grav viața socială cum o face anxietatea! Cunosc oameni cu schizofrenie care muncesc, ies din casa afară des! Anxietatea asta ar trebui sa fie clasificată cea mai gravă boală, eu 5-6 ani din cauza agorafobiei nu prea am putut sa ies afară, și acum o fac cu chin! Am o prietena care merge la terapie și să știi că nu poate să iasă din casă, de 5-6 ani se tot duce! Daca ți dat să fii bolnav orice ai face nu poți să schimbi nimic. Cred că e o pedeapsa divina, ceva spiritual pentru propriile păcate, așa le cureți, te mântuiești prin suferință multa. Știu că blestemul de mama e cel mai grav!
Ce mi-ai spus tu știu și eu! Vezi și tu că terapiile astea costa averi.
Cu rugaciunile nu faci nimic. Nu costa nicio avere, acei bani sunt investiti in tine. Nu reusesti fara terapie
daca tu spui miruno
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
