Cum pot scăpa de Anxietatea Socială și cum aș putea intra în vorbă cu alte persoane?
Sunt o persoană introvertită, retrasă în general și nu prea îmi găsesc curajul prin a vorbi cu oamenii.
Sentimentul de singurătate mă tulbură și mi-aș dori cât mai mult să cunosc oameni noi, dar nu știu cum să fac asta. Nu simt curaj. Simt o mare teamă și un gând că nu voi reuși să fac acest lucru.
Ordonare:
După relevanţă
Iti iei inima in dinti si iefi AFARA din casa, in lumea reala, cunoscand persoane noi, facandu-ti prieteni noi, vorbind cu vecinii, colegii, rudele si incet incet iti dai drumul la limba si te schimbi, daca faci un efort, incepand chiar de azi.
Răspunde
Răspunde 
Problema ta e ca te gandesti mult la asta, adica ti-e frica sa nu fi respinsa cumva. Afla ca nimeni, nici cel mai renumit super star nu e iubit si apreciat de toata lumea! Convinge-te ca cei care nu te apreciaza sunt persoane care nu se potrivesc cu tine, adica nu au aceleasi preferinte ca si tine nu ca te-ar ura pe tine personal ci pur si simplu aveti alte preferinte fiecare... Si nu te gandi ce sa faci si cum sa cauti, nu cauta, fi naturala, fi tu insuti iar cand ti se adreseaza cineva cu vreo intrebare sau intra in discutie cu tine cumva nu raspunde scurt cu da sau nu, spune exact ce gandesti ca si cum ai vorbi cu sora/fratele sau cea mai buna prietena a ta si cu timpul va deveni obisnuinta. Nu forta ceea ce nu merge, ia-o incet, lasa-ti timp sa te obisnuiesti iar atunci totul va fi floare la ureche cum se spune...
Tu ca esti fata ai si avantaje foarte mari: imbraca-te putin mai provocator sa atragi privirile baietilor/barbatilor asta iti va da mai multa incredere in tine!
Vă mulțumesc mult pentru răspuns!
Da, într-adevăr...Am o teamă enormă de respingere sau chiar de abandon. Nu îmi este ușor să fac față acestor temeri. Am un sentiment de vinovăție constantă față de oameni, am impresia că nu pot fi bună de nimic...Și că toți mă vor lăsa la un moment dat. Vorbesc azi, mâine, iar pe urmă nu se știe. Sunt și genul de persoană care se atașează foarte repede...Nu chiar de oricine, dar și când prind atașament, pun suflet foarte mult și chiar lupt să fie bine. Și dacă se întâmplă ca eu să am atașament, oamenii automat vor pleca...
Și gândul acesta mă face să nu am curajul de a mă integra în societate.
Dupa cum am zis: incearca sa iei respingerea ca pe o nepotrivire nu ca ceva personal! Nu suntem toti la fel si nu ne potrivim, nu gandim la fel de aceea nu toti ne apreciem unii pe altii, unii ajung si la ura din cauza nepotrivirii ceea ce e total gresit, cea mai buna solutie e indiferenta si marea majoritate asta o aplicam, deci nu te simtii respinsa daca cineva te uita si nu mai vrea sa vb cu tine, el/ea aplica doar indiferenta ca nu va potriviti, nu aveti ce vorbi ca nu aveti aceleasi preferinte!
Spune-ti asta mereu in minte si te va ajuta, si mai ales cum am mai zis: nu forta nimic, lasa sa decurga totul natural iar timpul te va,, vindeca" inainte sa observi asta!
Si inca ceva: spui ca te atasezi foarte repede, asta e bine dar vezi sa nu sufoci pe nimeni cu prea multa atentie ca de aceea esti parasita! Nimanui nu-i place sa nu aiba putin timp numai cu el/ea insusi. De exemplu, sa zicem ca ai o prietena, tu te plictisesti acasa de mori si vrei sa iesi undeva, iti suni prietena sa iesiti iar ea cauta scuze ca nu are chef, sa nu insisti prea mult ca devii sufocanta si va renunta la prietenia ta daca asta se repeta mereu!
E un inceput foarte bun ca te atasezi repede de cineva, asta inseamna ca poti vorbi deschis cat de cat cu acea persoana, deci e un inceput foarte bun, la fel va fi cu oricine cand vei invata sa ai mai multa incredere in tine si in farmecul tau de fata, lasa-ti doar timp si fi cat mai naturala!
Da...Au fost chestii în care mai sâcâiam oamenii la cap, dar acum încerc să-mi dau seama cât de mult am greșit. Însă o făceam din atașament și din păsare. Din teama de abandon, nu ca să fac vreun rău. Dar din păcate...A fost altfel.
Chiar și în copilărie obișnuiam să trag de oameni și să îi conving pe ceilalți să se joace sau să stea numai cu mine, fiindcă și atunci simțeam o frică de respingere, pe care am și primit-o...În școala generală, în societate...
Vă mulțumesc pentru sfaturi și explicații! Voi lua la cunoștință ceea ce ați spus.
Normal ca nu sacaiesti pe nimeni din nepasare ba din contra dar lor li se pare ca ii sufoci si te indeparteaza daca asta se repeta mereu!
Si inca ceva ce sa retii: pe net se aplica regula de tutuire nu cu dv. pentru ca asa ii arati persoanei respective ca a imbatranit si nimanui nu-i place asta... 
Știi ce e trist?
Că eu abia acum îmi dau seama că nu a fost ok ce am făcut. O dovadă că nu întotdeauna trebuie să îți asculți doar inima, ci și creierul. (:
Scuze, dar așa obișnuiesc să vorbesc cu oamenii necunoscuți, nu am obișnuința de a-i "tutui" din prima. 
Asa este, trebuie sa-ti folosesti si creierul atat cat si inima deoarece prea multa afectiune strica uneori...
Nici o problema, nu m-am suparat ca mi te-ei adresat asa dar ia gandeste-te daca iti spuneam si eu asa, stiu ca nu te-ai fi suparat dar tot te-ai fi simtit putin mai confuza/ derutata.
Sa aplici mereu pentru ceilalti ce iti place tie si nu poate fi nici o problema!
Daaa...
Chiar mă simțeam mai bătrână decât sunt! )
Ei vezi? ma bucur ca ai inteles mesajul...
Da, da...
Totuși am regretul acela că am sâcâit lumea...Nu am știut ce se poate întampla după, nu am fost învățată de nimeni până acum...Dar eu nu am făcut-o dintr-o rea intenție, așa am considerat că e bine, crezând că nu voi pierde pe nimeni. Acum nici nu știu dacă se vor mai întoarce la mine, chit că eu țin la ei.
Daca nu se mai intorc la tine asta e, nu ai ce face in afara de a nu te gandi la ei ca sa uiti si tu de ei, nu poti forta o relatie cand nu mai merge! Fa-ti alti prieteni, ocupa-ti timpul liber cu orice asa nu vei mai avea timp sa te gandesti la ei si-ti va fi mai usor sa-i uiti!
Ai dreptate!
Îți mulțumesc încă o dată pentru răspunsuri și pentru dialogul inițiat! Voi reflecta bine această situație.
N-ai pentru ce, mi-a facut placere sa vorbesc cu tine!
Primul pas l-ai facut deja! Ai scris aici, ai vorbit cu cei care ti-au raspuns, esti pe drumul cel bun. Continua sa o faci, online la inceput pentru ca e mai usor, vorbeste cu oamenii, aici, pe alte site-uri, scrie-le in privat ca nu se supara nimeni si daca se supara oricum nu te cunoaste nimeni. Gaseste oameni cu care te intelegi, cu care poti vorbi usor. Pe urma incearca sa vorbesti la telefon, cand te vei simti confortabil sa o faci. Iar in final vei reusi sa o faci si in viata reala. Nu se va intampla peste noapte, dar in timp, putin cate putin, va fi mult mai usor.
Scapi in timp. Depinde de tine cam cat va fi acest timp. Poate fi vorba de luni sau ani de zile.
Daca vrei rezultate mai rapide, fi mai activ/a, evita repausul si cauta persoane mai extrovertite care sa iti transmita starea aia de energie.
Cu placere! O stiu de la mine ca am fost in aceeasi situatie ca tine. Doar ca pe langa sfaturile pe care ti le-am dat, ajuta enorm daca iti cunosti si drepturile. De cele mai multe ori timiditatea e nascuta din cauza ca nu constientizam in mintea noastra ca avem drepturi egale. Gen, tu ai dreptul incontestabil de a-ti exprima ideile si de a vorbi liber de aproape orice subiect posibil. Este e gandire eronata sa crezi ca nu ai dreptul de a te afirma si de a-ti exprima punctul de vedere. Desigur ca vor fi si oameni care nu vor fi de acord cu tine in anumite situatii, dar e datoria ta sa cadeti la un comun acord pe subiect discutand cu ei mai multe variante de a rezolva conflictul. Dar daca nu te simti pregatita sa porti o dezbatere pe un subiect, poti sa rogi persoana respectiva, sa-ti explice si de ce crede el in ideea lui. Iti spun eu ca 99% din cazuri, el va sta bucuros sa-ti explice de ce crede el ca ideea lui e mai buna. Si dupa ce termina de argumentat, tu poti veni si cu mai multe intrebari daca a zis ceva ce tu nu ai inteles.
Deci fi tare si activa. In final ai sa treci si peste problema asta .
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
