Nu prea ai ce sa faci,vei suferi oricum, singurul lucru pe care poti sa-l faci e sa te obisnuiesti cu gandul ca toti avem o singura resursa cu adevarat impotranta si anume timpul, iar cand un astfel de eveniment nefericit are loc, realizeaza ca timpul lor s-a dus si ca sa nu regreti, bucura-te acum de timpul pe care il ai impreuna cu acele persoane ca timpul nu il mai poti sa inapoi oricat de mult ai vrea.
Cand a murit bunica am suferit enorm 2 zile, dupa aia am luat masuri ca nu mergea asa! Am ridicat chimia din creier si ma simteam okey, ziceam "imi pare rau ca a murit, dar aia e mergem inainte", nu mai simteam suferinta aia.
Dupa trei saptamani am scos ce am luat, si am ramas bine, trecuse perioada critica, pai stai asa tati, eu controlez treaba nu altceva pe mine, stiam mecanismul si l-am manipulat, deci nu sufeream oricum.
Nu avea sens sa sufar inutil.
Depinde de psihic cat de tare este, e relativ, unii sufera mai mult, altii mai putin, altii mult mai putin, depinde de chimia din creier.
Cum pica sau nu pica, ori in ce masura pica sau nu, la acea fapta!
Nu e ceva fix.
Altu e devastat, altul sufera asa si asa, altul zice "imi pare rau, asta este, ce sa facem, mergem inainte", si nu este prea mult afectat, si ala e normalul, ca si asa nu ajuta sa fim f afectati.
Drag Ray am pus eu aici o intrebare la literatura la care nu a raspuns nimeni si anume daca a citit cineva vreo carte de profesorul Scarlat Demetrescu.Acolo vei gasi raspuns la toate intrebarile ce te framinta legat de viata si de moarte daca poti fi destul de open mind. Cine a fost Scarlat Demetrescu, poti afla din Wikipedia.Cartea ce ti-o recomand si poate fi citit de aici
https://www.semperfidelis.ro/......ic_pdf.pdf
Rugamintea mea este sa ai rabdare s-o citesti cuvint cu cuvint pana la capat.
Daca nu esti cel/cea mai filosof de pe aici...
Ne impacam cu ideea ca toate lucrurile se termina cu exceptia iubirii care nu va pieri cat va fi lumea.
Defectele naturii umane nu pot sustine ceea ce tu numesti "iubire eterna".
Conceptul asta este ipocrit propus si niciodata aplicabil pentru ca... cum sa-ti spun? Nu traim intr-o lume ideala
Daca idealismul ar fi existat pana acum, zic eu ca toata populatia planetei ar fi fost casatorita deja.
Si tu vezi in casatorie un ideal? Poate ca sunt mai idealist dar cred in cupluri fericite si nu neaparat in casnicii fericite. Am vazut batranei care la peste 80 de ani se tin de mana si zambesc ca niste tinerei de 20 ani. Rar vezi o asemenea fericire in casnicie. Greu de ajuns acolo. Sa ajungi la varsta inaintata si sa vorbesti unul despre altul de zici ca acum se vad si se indragostesc pentru prima data...foarte fain da greu se ajunge la nivelul ala de compatibilitate. Deci sunt si cazuri in care iubirea sunt sigur ca trece dincolo de mormant.
Am folosti termenul de casatorie in sensul "legarii iubirii pe viata", nu casnicie si inconveniente.
anonim_4396 întreabă:
Stropdeploaie întreabă: