Cum putem deveni şi noi înţelepţi?

Citind
"A imagina e totul, a stii e nimic"
Intotdeauna sa citesti.Si sa iti dai doua palme cand ajungi la o singura concluzie.Trebuie sa fi constant in ceata pentru a-ti hrani curiozitatea.Pentru ca "o concluzie marcheaza intotdeauna momentul in care ai incetat sa gandesti"

Intelept?
intelept devii pentru ca asa te face viata, nu pentru ca asa vrei.intelept devii pe parcursul timpului, nu de pe o zi pe alta.intelept te fac intamplarile din viata de zi cu zi, intamplarile prin care ai trecut pana acum. un om fara experienta de viata nu va fi niciodata intelept.

Romanii au o vorba:" cine nu are un batran, sa-l cumpere". Ce vrea sa spuna acest proverb? Ca batranii sunt intelepti si avem nevoie de sfaturile si povetele lor.Normal ca nu toti sunt intelepti, dar. De unde vine intelepciunea lor? Din faptul ca au trait si vazut multe in viata, deci din experienta.Intelepciunea vine din multele experiente pe care le traiesti in viata.Sunt si persoane care nu devin mai intelepte cu trecerea anilor, si altele, care fac chiar mari prostii la batranete. De ce? Sa-ti dau un mic exemplu: jocurile piramidale.Se stie ca sunt bazate pe ceva putred, si totusi lumea se inscrie in astfel de jocuri. Intelepciunea are ceva in comun si cu inteligenta.Sunt multe persoane care nu fac scoala, persoane amarate, sa zicem de la tara( intelepciunea taranului roman) care sunt inzestrate cu astfel de calitati. Daca ai observat, un batran e mai simpatic, pentru ca spune lucruri mai frumoase si mai intelepte decat persoanele mai tinere. Intelepciunea e un complex de cunostinte, trairi experiente. E bine pentru tanara generatie sa studieze cat mai mult.Toti avem computere, dar foarte putini stiu secretele lucrului cu computerul. Exista discipline care te fac sa vezi in spatiu( geometria) altele care te invata sa faci usor conexiuni, asocieri, etc. Din toate acestea, omul invata sa fie mai destept dar si mai intelept. Urmareste ce fel vorbesc oamenii cultivati si ce fel vorbesc cei mai putin instruiti.Parca vorbesc mai intelept, nu? Ca o concluzie generala, cu cat suntem mai instruiti, cu atat devenim mai intelepti.

Invatand si iar invatand... Citind etc

1. Să fim proactivi în sens larg, adică să ne concentrăm doar asupra a ceea ce putem executa/controla, să nu criticăm aiurea ci să oferim soluții, să ne asumăm acțiunile și rezultatele lor, iar dacă au fost greșeli să le corectăm. Exemplu1: fiți toleranți cu nemernicii din trafic, detașați-vă și abțineți-vă să faceți la fel ca ei. Exemplu2: nu criticați "sistemul" sau guvernul, fiindcă – de cele mai multe ori - aveți prea puțină influență. Veți avea posibilitatea să o faceți la alegeri, iar până atunci vedeți-vă de treabă. Exemplu3: înlocuiți expresia "mă enervează" cu "sunt stăpân pe mine", expresia "dacă aș avea" cu "pot fi" și așa mai departe, adică înlocuiți-vă (în general) expresiile despre alții/altele cu expresii despre propria persoană.
2. Să ne formulăm un țel bazat pe principii la toate nivelurile: în viață dar și per proiect, adică începeți tot timpul cu gândul la ceea ce vreți să obțineți (de la viață/proiect). Această deprindere ar trebui să aducă un element de leadership în tot ceea ce faceți. Un bun exercițiu este formularea unui text, care să devină viziunea, misiunea și crezul întregii tale vieți. Ce vrei să se spună despre tine după ce mori?
3. Să respectăm prioritățile când ne organizăm, adică să facem management (managementul propriului timp sau al altor resurse, dacă sunteți manageri la propriu). Un bun exercițiu este să estimați cât din timpul vostru petreceți cu a) activități importante și urgente, b) importante și ne-urgente, c) neimportante și urgente și d) neimportante și ne-urgente. Nu-i așa că petreceți prea mult timp cu a) și c), în plus, de multe ori vă refugiați în d)? Scopul este de a ne antrena această deprindere pentru a ne organiza în așa fel încât să petrecem cât mai mult timp în b), cu alte cuvinte să rezolvăm problemele importante înainte să devină urgente, ba mai mult, să reducem timpii petrecuți în a) c) și d) pentru a avea timp de perfecționare (vezi ultimul punct).
4. Să gândim win-win (câștig-câștig), adică în orice negociere să fim dispuși mai degrabă să renunțăm decât să provocăm pierdere de o parte sau alta. Bineînțeles că abordarea win-win merge doar în situațiile în care părțile au construit o relație solidă de încredere și se bazează pe integritatea, maturitatea lor și pe o mentalitate sinceră de abundență (este loc pentru amândoi).
5. Să-i înțelegem pe ceilalți și abia apoi să ne facem înțeleși. Nu presupuneți, nu încercați să reprezentați problemele celorlalți prin prisma propriei experiențe ci faceți efortul de a-i înțelege. Empatic.
6. Să cooperăm creativ, adică să creem ceva care să nu adune contribuția părților ci să o multiplice. Ei da, așa ajungem la win-win, cooperând și construind pe încredere. Mai puțină încredere și cooperare duc cel mult la compromisuri sau chiar la win-loose.
7. Să ne perfecționăm:
* fizic, pentru a căpăta o mai mare încredere în forțele proprii; ajută la punctul 1,
* spiritual, pentru a putea formula mai ușor un țel; da, punctul 2,
* mental, pentru a decide/prioritiza mai ușor; punctul 3,
* social, pentru a ne întări siguranța interioară și a ne stăpâni emoțiile; punctele 4, 5 și 6.


sper ca te-am ajutat

Citind Biblia

Traind, acumuland experiente, invatand din ele si, in cele din urma, imbatranind...

Nu există reţetă. Sunt multe lucruri pentru care nu există reţetă. Nu există reţeta părinţilor ideali, pentru că moştenitorii au comportamente şi aşteptări neaşteptate şi, ca să cunoşti un om cu adevărat, nu îţi ajunge o viaţă, după cum nu îţi ajunge ţie o viaţă ca să te cunoşti. În primul rând ne trebuie un timp nelimitat pentru a ne descoperi. Începe prin a încerca să te descoperi pe tine şi grăbeşte-te să te înţelegi; asta presupune memorie, imaginaţie, conexiuni, alternative şi răbdarea să treci prin cât mai multe. Cel mai bine ai să te înţelegi din situaţiile prin care treci; una este să-ţi doreşti să fii într-un fel şi să-ţi spui "eu sunt aşa" şi alta e să te trezeşti că eşti într-o situaţie care-ţi cere acel comportament şi tu de fapt n-o să-l ai. Şi cu riscul de a repeta ce au zis alţii, oamenii se cunosc în situaţii extreme. Bineînţeles că ne străduim să nu ajungem în situaţii limită pentru că sunt cele mai grele încercări, aşa că asta înseamnă să învăţăm din comportamentele altora în situaţii limită de care noi fugim. Dar nici atunci nu putem să ştim că noi ne vom comporta ca aceia. Măcar şi pentru faptul că niciodată conjuncturile nu sunt identice, nemaidiscutând de diversitatea oamenilor. Te înţelepţeşti cunoscându-te. Înţelepţirea înseamnă cunoaşterea realităţii, a adevărului, iar noi vom şti întotdeaua adevărurile relative, nu pe cel absolut. Nu există reţete pentru nimic din ceea ce face spectacolul vieţii. Unii spun că totul se întâmplă cu un scop, alţii spun că viaţa e o sumă de coincidenţe.