Pe o parte, o las baltă fiindcă efectiv nu-mi pasă de părerea altora, dar intervine mereu firea mea încăpățânată, care vrea să arate că eu am dreptate.
Așa că înăuntrul meu e o luptă de nedescris și de cele mai multe ori, încăpățânarea învinge.
Pot spune ca si eu am trait asta!
Buna
Reactionez doar cand sunt criticata pe nedrept!
Accept sa fiu criticata daca se constata ca au dreptate, daca nu, gasesc o modalitate sa ripostez
O seara buna
Il intreb de ce ma critica, de obicei nu prea bag de seama, ma doare undeva de critica lor, dar cand ma enerveaza le cer socoteala.
Nu reactionez prea mult. Adica daca ma critica cineva pe nedrept e clar ca nu merita atentia mea. Nu?
Tu ce faci?
Eu nu bag persoana aia in seama.Pe moment sunt extraordinar de calma.
Pe moment? Dar dupa?
Cand sunt singura ma supar pe mine ca nu i-am spus in fata tot ce aveam de spus.Nu pot, pur si simplu nu sunt asa.Nu pot critica omul in fata.
Te inteleg
Stiu!
Sa-si pastreze parerea pentru ei!
Exact!
Încerc să fac ceva ca să demonstrez ca eu sunt altfel, și după ce ii schimb părerea il las doar cu întrebările.
Il las sa se calmeze si apoi il iau frumos de aripioare si incepem "sa discutam", asta daca deja a intrecut masura. Dar daca nu e o persoana importanta, nu ii mai acord atentie, pentru ca nu merita. Nu merita sa ii acord atentie. Ce nu e adevarat, nu ma deranjeaza.
Mereu se intampla asa!
Ba ai mai multi bani ca unii, esti criticat, ba ca ai facut nu stiu ce, dar nu e adevarat, etc.
Reactionez destul de urat, dar dupa ce mi se face,, reclama negativa", nu o sa mai aiba curajul sa comenteze.
Daca esti fata, da-le replica, daca esti baiat, riposteaza prin bataie (asa e firea mea, app, stiu ca nu-i corect), dupa, daca le-o dai calumea, sa vezi daca o sa mai aiba,, voce" pentru asa ceva.
In concluzie, riposteaza, ori prin vorbe, ori prin fapte..succes.