Dumnzeu sa o dihneasca, acolo unde este!
Te duci la mormantul ei cu flori si aprinzi o lumanare de cate ori ai ganduri care te nelinistesc, fiindca ea este alaturi de tine (sub forma unui inger), auzindu-te si vazandu-te, iar daca-i ceri ajtorul, cu siguranta ca te va ajuta.
Nu te vei putea resemana niciodata. Va trebui sa fii tare, doar tu te poti ajuta. Este oribil cand îti moare un parinte, condoleante si Dumnezeu sa o ierte. In viata trebuie sa fii puternic si sa mergi inainte chiar si atunci cand te doare. Si eu mi-am pierdut tatal cand eram doar un copil, deci stiu prin ce treci.
Îmi pare rău că treci prin asta.
E mult prea recent totul sa te poți resemna. Lasă timpul sa treacă. Într-o zi va fi mult mai ușor și te vei obișnui cu absența ei. Viața merge mai departe. Ăsta e cursul ei. Unii pleacă mai devreme, alții mai târziu. Mama ta va rămâne mereu langa tine. Ea va face mereu parte din tine, din amintirile pe care le ai.
Dumnezeu sa o odihneasca in pace.
Nu suferi singura, vorbeste cu persoanele din jurul tau, asa te mai descarci si mai uiti macar pentru cateva minute, doar cu timpul te vei impaca cu gandul, durerea nu va disparea dar va fi semnificativ mai mica.
Momentele astea fac parte din viata. Stiu ca s-a intamplat prea devreme dar nu poti avea control asupra lucrurilor de genul. Cel mai bun medicament e timpul, cu trecerea timpului o sa doara din ce in ce mai putin
___Enzo întreabă: