Fa sport maică! Ești tristă ieși afară și da 10 ture de cartier apoi mănânc ceva ce îți face plăcere si fa o activitate care îți place, pictează, dansează, canta
Recomand și o vizita la pisholog, oamenii asta nu învață degeaba!
Sună frumos, de-aș avea curajul să ies să alerg prin cartier unde sunt atâția oameni.
Mulțumesc pentru recomandări, o să încerc să țin cont.
Menționez că pe atunci, pe când eram copil, îmi aducea plăcere acea tristețe, pentru că încercând să găsesc un motiv pentru starea mea, îmi dădeam seama de tot confortul casei mele, de motivele pentru care ar trebui să fiu fericită și, deși tristețea iși avea locul pe fundalul ființei mele, eram împlinită și mulțumită cu tot ce aveam.
Acum însă, resimțind aceeași tristețe, îmi provoacă disconfort și deși încă conștientă de binele de care am parte, în continuare nu reușesc să îmi focusez gândul la ceva care să îmi redea speranță, stare de bine etc. Mă simt pur și simplu lipsită de gânduri, în așteptarea a ceva diferit, simt nopțile destul de lungi, iar zilele trec fară să-mi dau seama de ele.
nyoentox2002 întreabă: