Cum sa-mi fac prieteni?
Buna! Sunt la facultate anul 1. Au trecut deja vreo 3-4 luni și încă nu am un loc "stabil" unde sa stau in banca pentru ca nu am langa cine sa stauuu... si ma simt penibila Is ft timida si ma gândesc ca poate ceilalți cred ca s o ciudată etc etc. Vreau sa trec peste gândurile acestea și sa-mi fac niste amici la facultate. In primul rând pentru ca ma va ajuta sa mi îmbunătățesc skill urile de comunicare, in al doilea rand in caz ca lipsesc de la ore, pot sa cer notițe de la ei, etc. Însă acum cum au trecut deja 3-4 luni chiar mi rușine sa ma duc la cineva si sa ma prezint sau sa întreb daca pot sa stau lângă acea persoana. Da, stiu, n ar trebui sa mi pese de ce gândesc altii, dar cum ar trebui sa fac asta? Am mai vorbit asa cu colegii prin treacăt ca ori aveam proiecte de grup, ori in fata facultății, dar tot timpul despre chestii cum ar fi: unde stai, ce profesori ai avut in caz ca veniti din aceeasi școală, etc. Ce ati face dacă ar veni la voi o persoana care ii colega voastră de clasă, nu vorbește cu nimeni si vine si se prezintă sau vrea sa vorbească cu voi? Cum se comporta oamenii normali, fara anxietate sociala, atunci cand se cunosc cu ceilalți? Ce ati face in locul meu? Mulțumesc in caz ca veti răspunde ????

Pai uite asa te bagi in seama cu colegii, intreband chestii de facultate, apoi discutiile pot duce mai departe cu aia cu care rezonezi. Fa-te si tu ca nu ai inteles ceva si intreba pe unu pe altul

,,Ma gândesc ca poate ceilalți cred ca s o ciudată'' pentru ca si tu crezi asta despre tine. Sa asumi gandurile si sentimentele altora, nu iti face deloc bine. Incearca sa te desprinzi putin de tine si de aceste situatii. Urmarisem odata un documentar despre o tipa care se dadea mereu fiind alta persoana in viata reala si a explicat un lucru foarte realist despre situatie. Noi, oamenii, avem foarte multe limitari din cauza experientelor trecute, a mediului in care ne-am dezvoltat, si tot asa. Cand se dadea alta persoana, nu mai existau probleme, limitari, amintiri dureroase din trecutul ei in prezent. Avea o total alta abordare fata de viata pentru ca nu mai era legata de viata ei. Fiecare zi era o noua pagina goala pe care ea putea sa scrie tot ce isi dorea pentru ca nu mai erau sute de pagini sa o limiteze. Rolul la ce am spus eu nu este sa te dai drept alta persoana, ci sa nu iti mai pui o eticheta si sa lasi asta sa te afecteze. Esti foarte timida si crezi ca ceilalti te vad ca pe o ciudata. De ce nu schimbi asta incepand de la tine? Lasa eticheta si comporta-te putin ca un alt personaj in situatiile in care te simti timida.
Eu fiind sociabila, normal ca as accepta sa vorbesc cu o persoana care vine sa vorbeasca cu mine.
Insa, nu scapi de asta peste noapte. Iti recomand sa faci terapie. Succes

Esti foarte timida, adică speriata.
Sunt multe cauze pentru care esti asa.
Ori nu vrei sa dezamagesti pe nimeni, adica o parere prea buna despre tine.
Ori te consideri mai sus decat restul oamenilor, adica o parere prea buna despre tine.
Incepe prin a intelege ca esti un om ca toti ceilalti, nici mai sus dar nici mai prejos.

Bun venit în gașcă!

Prin fix ce treci tu acum, am trecut și eu atunci. La psihologie. Și mai eram și la psihologie. Nu știu la ce faculta ești tu, dar eu una aveam și presiunea domeniului în sine, că toți puneau presiune pe noi, că dacă suntem timizi sau nesociabili, nu prea avem ce să căutăm aici, la psihologie sau nu prea ar avea rost să devenim psihologi. Ne băgau în depresie până și profesorii, nu că eram noi ș-așa destul de pesimiști și ne luptam din greu să facem față.

Deci e grea, pe bune, facultatea. Nu vreau să te sperii și să devin și eu pesimistă for you, acum, însă, da, chiar e grea.

Dar revenind la întrebarea ta. Da, era bine să-ți faci prieteni din primele luni, e greu să o faci mai târziu, știu că și eu din fix aceleași motive, îmi făceam griji. Mai ales când mi-au schimbat grupa în anul 2 și a trebuit să ma reintegrez în cealaltă grupă, nu am mai reușit, pentru că eu deja eram obișnuită cu grupa mea din primul an, în care și aveam o colegă, ce și azi mi-a rămas prietenă, de altfel, unica mea prietenă ce a mai rămas peste ani și azi și de care mă simțeam super atașată.
Dar la mine a fost totuși ok, că din primele zile, au venit ea prietena asta de care-ți povestesc și încă o fată, ele la mine și de atunci am legat o prietenie strânsă. Dar am avut și n turbulențe.
Așa că, pe de-o parte să știi că nu e nici ceva wow, să ai prieteni acolo. De obicei și facultatea este tot o luptă pentru putere și afirmare, la fel ca un loc de muncă și deci ai grijă, atât îti pot lăsa ca și sfat, de cine te "îndrăgostești" în cine investești amiciție, acolo, ca să nu cumva să suferi. Eu am suferit enorm dupa fetele alea și după certurile cu ele. Și deși nu-mi neg vina mea, eu și azi susțin că o mică vină emoțională, au avut toată amiciția aia cu turbulențe din perioada facultății, m-a demoralizat atât de mult, psihic, încât nu am mai avut chef să mă țin de treabă și am ajuns într-o depresie cruntă și am lăsat-o pe tânjeală cu studiatul, mi-am lăsat multe restanțe și m-au exmatriculat în cele din urmă. A fost un fiasco complet.
Deci dacă spui că și tu ai anxietate socială, nu știu de ce, dar bănuiesc că ai avea și un atașament codependent. Te implor, dacă bănuiești că ai avea și un atașament codependent, să stai departe de oamenii narcisici și manipulativi. Te pot nenoroci pe viață unii din aceia. Și nu vor ridica nimic la tine. Te vor face doar psihologic. Și va fi și mai rău, dacă ei nici măcar nu vor constientiza asta și nu vor ști că ei îti fac de fapt rău, îți vor face și mai mult rău, pentru că va fi o normalitate sincer pentru voi toți. Pentru tine să taci și să suporți, pentru ei să te agreseze la tot pasul psihologic.
Deci cumva eu zic că ai totuși un mic noroc că nu te-ai atașat de nimeni și nu ai cine știe ce prieteni pe acolo. Mai bine axează-te pe studiu și dă-i încolo pe toți.

Bun, voi mai scrie aici, deoarece simt că la problema ta, ar fi multe de zis.
În final o să-ți dau și strcit răspunsul pe care-l cauți, însă dacă ai avea un atașament codependent, m-aș bucura enorm dacă ai ține cont de ce-ți spun și pvoestesc eu aici, în speranța că tu nu vei suferi, așa cum am suferit eu, pe durata facultății.
Deși îți spun sincer, că e ok și suferința, e mult mai fain, să treci prin niște experiențe, care să te maturizeze, în loc să nu fi trecut prin ele. Dar mi-ar plăcea ca măcar alții să înveți de la niște proști ca noi și să aibă grijă macar, cui pune încredere și sentimente.

Ok, revenind. Eu una aș zice, că e ok și așa. Însă da, ai avea nevoie și de cineva cu care să te afiliezi și în care să te sprijini oarecum pe durata facultății.
Eu te-aș sfătui să începi tot din grupa ta. Că na, la o grupă sunteți 15, max 30 și din ăia toți, măcar cu unu, doi ai tu o afinitate ceva sau ai mai schimbat o vorbă două. Iar apoi începe să te ții după ei la cursuri sau când ești în amfiteatru, să te așezi pe lângă ei și încet, încet, va continua prietenia voastră.
Apoi tot așa cu oamenii cu care ai mai făcut echipă, la proiecte, și cu aceia începe să vorbești mai mult și să te legi un pic de ei, ca să te afiliezi lor. Apoi ei mai cunosc pe alții, poate te invită și pe tine prin cercurile lor și vei ajunge să cunoști și pe unii și pe alții.
Dar eu una, ți-aș mai da ca și sfat afinitățile. Dacă nu ai ceva în comun cu cineva, mai greu să legi ceva. Deci eu zic să începi să-ți faci o mică introspecție, să vezi cine ești și apoi să începi să cauți prin amfiteatrul ăla oamenii cu care poți începe o conversație gen "Aaa, și tu faci aia sau aia?"

Dar evident cel mai bun sfat, pe care ți-l pot da, este evident să vorbești. Cu cine, cum, nu știu, să-ți spun exact cum, xe fel, dar ideal, ca să te integrezi, trebuie să vorbești, adică pentru a vorbi, tu un om cu anxietate socială, clar trebuie să-ți învingi temerile. Altfel, chiar și pe aceia cu care puteai începe conversația așa cum ți-am spus eu mai sus, îi vei rata să ți-i faci ca și prieteni, doar pentru că "nu ai avut curaj".

Ți-aș mai da un sfat, dar sper să nu sune creepy ăsta sau după să te transformi tu într-o profitoare. Însă din ce știu psihologie și am tot citit studii pe psihologie, am auzit că oamenii neajutorați, întotdeauna vor primi un mic ajutor și o mică empatie din partea oamenilor. Acum nu zic să te transformi în cenușăreasa și să cerșești atenție și chiar milă din partea oamenilor. Însă să faci uneori pe neajutorata, poate atrage priviri asupra ta și de aici cine știe, poate începe niște conversații mai bune și profunde, ulterior.
Deși ai grijă și la asta, pentru că totuși deși vei atrage priviri asupra ta, vei inspira și milă. Însă nu strică să încerci și așa.