Cred că atunci când o fată primește atenția necesară din partea tatălui, și, acolo unde este cazul, și din partea fratelui, aceasta nu va căuta să-și facă o relație cu cineva mult mai mare decât dânsa. Este demonstrat faptul că la multe din relațiile de tipul: femeia 25 de ani-bărbatul 45 de ani, au existat în copilăria fetei momente când aceasta nu s-a simtit înțeleasă de către "autoritatea" masculină, adică de către tată, așa că a căutat înțelegerea și afecțiunea la un om mai înaintat în vârstă.
De asemenea, cred că comunicarea este foarte constructivă. Omul e curios din fire. Iar adoleșcența, așa cum cred că știi deja, reprezintă o serie de schimbări..azi ești așa, mâine ești altfel.S-ar putea sa greșească, s-ar putea să facă lucrurile de care ție îți este frică că o vor transforma într-o fată cu un caracter nepotrivit. Dar scopul nu este să nu greșească din frica că tu vei reacționa urât și o vei pedepsi. Unele greșeli sunt inevitabile, sau sunt evitabile dar se întâmplă.iar dacă se întâmplă și-ți va ascunde (pentru ca ii este frică), nu va duce la rezolvarea lor. În schimb, scopul este să facă alegeri asumate, iar dacă greșește, să învețe și să înceapă să se comporte ca cea care vrea să devină; cu principiile, standardele și valorile sale. Asta presupune să fii într-o continuă comunicare cu ea. Să-i vorbești blând, fară să pară că o forțezi la binele pe care tu i-l crezi, și să inspiri siguranță. Să știe că dacă va face un pas greșit, va putea să vină la tine, si că în calitate de frate mai mare, ii vei da îndrumările spre a o aduce pe un drum bun, nu să fugă crezând că tu o vei judeca, critca, certa, umili, abandona. Să știe că îi vei fi aproape cu aceeași răbdare și înțelegere necondiționată nu doar atunci când face lucruri bune, ci si atunci când, poate dintr-o ratăcire, va greși într-un fel sau altul. Dacă știi cum să comunici, intotdeauna vei ști dacă a intrat sau nu în anturaje proaste; frica generează fugă, dar blândețea îndeamnă la apropiere, si dacă ii vorbești pe un ton calm, iți va povesti si de bine și de rău, iar, repet tu vei ști ce se întâmplă cu ea.
Prezintă-i părțile bune, părțile rele si efectul lor. Oferă-i și încrederea de a descoperi lumea și singură. Poti fi un suport, un îndrumător, un observator, și mai puțin un ordonator.
Lumea e plină de pericole la tot pasul, dar e plină și de oportunități. Probabil că toți oșcilăm între bine si mai puțin bine. Nu întotdeauna e alb sau negru. Situațiile sunt nuanțate, și, așa cum spunea un drag om "vom greși și vom cădea de câte ori va fi nevoie pentru a învăța să ne ridicăm" - important e să fie cineva mereu prezent, gata sa ne ascult fără să ne judece că i-am incălcat sfatul. Va fi bine
Interesant si corect ce ai spus.
Nu vreau sa o învăț cu frica de mine ci vreau sa o apropii de mine ca sa imi spuna daca are vreo problema sau are nevoie de un sfat. Eu nu sunt un exemplu, eu am fost si privat de libertate în ciuda a caracterului meu, am fost pățit din cauza anturajului. Stiu ce inseamna si de asta vreau sa o tin departe de belele. Un lucru bun daca îl faci nu il vede nimeni in schimb daca fsci un lucru mai putin bun acela iesa in evidenta si iti pune eticheta si plătești pentru ce ai facut.
Legat de sora mea, tata e distant cand vine vorba de discuții personale daca ma înțelegi. Din partea mamei am vazut tot raul asa ca nu are rost sa o aduc in discutie. Ma bucur ca nu mai e mama.
Așa este, adesea oamenii dau uitarii realizările frumoase ale altor oameni de îndată ce li se înșeală așteptările.
"Ne dam seama de valoarea unui om atunci când realizăm că absența sa nu poate fi înlocuită" - este o nevoie acută de apreciere, susținere, întelegere, îmbrățișări, iertare, iubire nelimitată. Puțini însă care să ofere fară să aștepte ceva in schimb. Totuși, se spune ca suntem în locul potrivit la timpul potrivit, si că printr-o privire blândă și vorbă potrivită putem aprinde într-un om ceea ce aștepta demult să fie trezit; "atunci când iți vei da seama de adevărata ta valoare, nu vei mai acorda reduceri celor din jur". Să fim altora ceea ce alții nu ne-au fost nouă, deși am avut nevoie. Felicitări pentru toate intențiile bune! Cu siguranță sora ta este cea de care va fi mândră cândva, si tu, de asemenea, la fel. Dacă va avea încredere in experiența ta, cred că vei reuși să o ferești de belele. Dacă va fi persoana care să tot caute să simtă pe propria piele ca să învețe, va învața și-așa. Oricum ar fi, va fi înspre binele cel mai înalt. Gânduri bune!
Pai daca nu intelege ce-i zici si face ce vrea ea, n-ai ce-i face.
Si daca are gagiu de 20 ani, asta nu e problema, problema e sa invete bine si sa stie sa se poarte, atat, sa nu se drogheze, sa nu bea si sa nu faca tampenii.
In occident fetele cam de pe la 13-14 ani au relatii, deci nu e problema.
Si vorba ta, sa nu intre in anturaje proaste sa o ia pe cai gresite.
Ce ai enumerat tu imi doresc sa nu faca, nu ca vreau sa o educ, vreau sa o fac sa vada ce e bine si ce nu pentru ea, ca viata nu e cum crede, să învețe bine sa intre la un liceu bun si sa faca ce i place in viata. Să respecte, să nu judece si sa ajute.
Dacă o prind cu gagiu de 20 de ani ii bat cap in cap.
Corect ce vrei tu sa o faci sa faca, e si normal.
Insa cu gagiu, nu vad unde ar fi problema daca in rest este okey.
De ce ai fi contra?
In primul rand explica-i ce consecinte poate avea daca s-ar baga in anturaje proaste.
Stii, nu trebuie sa fi nici prea sever si nici prea strict deoarece din curiozitate ea poate sfarsi prin a incerca exact ceea ce tu ii interzici, pe principiul ca ce e interzis e palpitant.
Nu poti sa-i schimbi psihismul si personalitatea dar i le poti influența.
Maturitatea vine odata cu varsta si cu experientele acumulate.
Ea nu se poate maturiza fortat si in nici un caz la comanda.
GabrielaCriss întreabă:
MadaAwwr întreabă: