Nu cred ca ar trebui neaparat sa o infrunti, ci sa te gandesti in asa fel incat fobia sa se diminueze. Nu cred in chestia ca trebuie sa o infrunti pentru ca nu prea are sens. Daca ai o fobie ce include mai multa adrenalina mai rau faci. Eu am acrofobie si nu cred ca as vrea sa o infrunt facand bungee jumping sau sarind cu parasuta. In cazul hemofobiei, poti sa o infrunti doar daca esti pregatit psihic.
Unii spun ca trebuie sa o infrunti ca sa scapi de ea, dar depinde de fobie, in cazul meu cu fobia fata de serpi, daca incerc sa o infrunt, mai rau o agravez. Doar daca vad un sarpe, simt ca lesin.
O alarma dereglata
Imagineaza-ti alarma unei masini. In mod normal, ea nu trebuie sa se declanseze decat daca cineva sparge un geam sau forteaza o portiera. In astfel de cazuri, ea suna suficient de puternic pentru a fi auzita, dar nu exagerat de tare, pentru a nu crea panica pe strada; dureaza destul de mult pentru a fi remarcata, dar poate fi si intrerupta. Daca insa este dereglata, se va declansa prea repede, prea puternic, prea des si va suna prea mult. Va fi epuizanta si nepotrivita.
O frica normala este ca o alarma: are functia de a ne atrage atentia asupra unui pericol, ca sa ne ajute sa il evitam. In schimb, o frica patologica este ca o alarma prost reglata, care ne poate face uneori sa reactionam in mod bizar: de exemplu, ne face sa ne inrosim atunci cand cineva ne vorbeste despre ceva la fel de banal precum ploaia ori cerul senin, sau ne impiedica sa intram in pestera pentru ca acolo ar putea fi paianjeni… Teama aceasta intensa si irationala, insotita de evitare, se numeste fobie (de la grecescul phobos, „spaima").
Un handicap la ordinea zilei
O frica normala are legatura cu emotiile: are o intensitate limitata, este asociata cu o situatie realmente periculoasa, dar nu reprezinta un handicap, fiindca iti permite sa actionezi in mod adecvat (asa stau lucrurile, de exemplu, cu teama de vid a alpinistului).
O frica fobica tine de registrul bolii: este incontrolabila, nu este asociata cu o situatie periculoasa, este handicapanta si obsedanta, in sensul ca poate determina organizarea intregii existente in raport cu ea („orice, dar sa nu ajung in situatia de a…"). Fobiile cele mai frecvente sunt cele legate de animale, de elementele naturale (apa, vid, intuneric, furtuna…), de mijloacele de transport, de sange si rani, de diverse contexte sociale (privirile si opiniile celorlalti) ori de spatiile publice. Exista de asemenea o multime de fobii centrate pe propriul corp, cum ar fi teama de sufocare, teama de a vomita, de a cadea…
Pur si simplu, asta iti e natura, sa te temi de sange.
Fiecare dintre noi ne temem de ceva anume