1)Iti cresti rezistenta la stres prin alimentatie echilibrata, somn odihnitor de 8 ore in fiecare noapte, miscare zilnica si satisfacerea nevoii de cunoastere (citesti o carte din orice domeniu te pasioneaza pe tine sau inveti o limba straina sau practici un sport nou etc.)
2)Iti schimbi gandirea. Fie reusesti de unul singur, fie mergi la psihoterapie si discuti cu psihoterapeutul toate situatiile care iti cauzeaza stres.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Nu poți scăpa complet de stres.
Spui, mă stresez din orice.
Spui bine. MĂ stresez, adică eu pe mine.
Nevroticul știe că 2+2=4 iar nu 5, dar asta îl enervează foarte tare.
Nevroticul = nervosul, cel ce abordează totul dintr-o postură tensionată.
Astfel, de vină nu este mediul stresant, ci cum îl abordezi.
Adică a-bordare, cum intri în el.
Când intri în el?
Dimineață la trezire.
Ai auzit expresia. Cineva s-a sculat cu fundul în sus, adică prost dispus, adică gata să intepreteze ceea ce i se întâmplă în mod negativ?
Ce are de făcut atunci?
Că așa ți se poate întâmpla. și i se poate întâmpla oricui.
Să dau un exemplu mai complex din viața mea, ca să înțelegi cum se pot rostogoli lucrurile.
...
Era cam în octombrie 92.
Am un vis care m-a impresionat ( egal cu, m-am sculat prost dispus).
Comunic visul soției.
Ea prognozează.
Ți se intâmplă ceva repede și nu prea bine. ( Această prognoză pesimistă adaugă la nivelul meu de tensiune interioară cu care m-am sculat, stresat gata).
La ora 12.30 sufăr un acident minor fiind într-un taxi. O mică zgărietură pe scalp, pe cap.
Dar stresul ( abordarea tensionată a evenimentului, care face din
țânțar armăsar) mă face să trag concluzia, puteam să și mor, am avut noroc.
Acum nivelul de stres, mă face să am în față moartea mea, nu cândva undeva, ci iminent acum. Se poate întâmpla oricând căci circuli cu mașina, autobuzul, taxiul.
Asta mă face să fiu foarte activ, ca să rezolv niște probleme planuri personale, care trenau de mai multe luni. So far, so good.
Dar stresul interior, care ajunge la cote maxime, mă determină să mă auto internez la psihiatrie ( am stat doar 10 zile acolo, iar într-un weekend în care mi-au dat liber, am mai rezolvat altă problemă majoră). Dar, ca să am o altă lecție de viață, medicația excesivă de acolo, mi-a provocat o lipotimie nocturnă, am căzut noaptea la WC, mi-am rupt nasul, a trebuit să mi-l coase la urgență a doua zi dimineață.
De ce povestesc toate acestea?
Au fost accidente. Ce este accident, este năpraznic, inevitabil, neașteptat, nu poate fi prevenit.
Tot ceea ce poți să faci, este să ai altă atitudine în raport cu întâmplarea.
Cum se face asta, cum dobândești atitudinea?
Să abordezi viața ( și ziua ce urmează, atunci când te-ai trezit într-o perspectivă mai largă, nu a accidentului minor, care poate surveni oricând.
Ce faci dimineața? Igiena zilnică, spălat pe dinți, duș uneori sau
Gâtul tot,
Obrazul tot,
Și mânurile până-n cot,
cum zice bunica, când în loc de baie cu duș, aveau doar un singue lighean pe un scaun și o cană de turnat cu ea apă de spălat în pumni.
Iar apoi, poate faci o mică gimnastică de înviorare și poate iei micul dejun.
Dar, dar, ce mai făcea bunica mea, care era credincioasă. iar eu nu mai eram căci ne învățaseră la școală că Dumnezeu nu există și că religia era era.
Ea mai făcea dimineață cam 15 minute rugăciunile simple care le învășțase ea când era mică sau tânără fată.
Ce făcea ea prin aceste rugăciuni?
Se cupla, se recupla la o atutidine pozitivă și constructivă de interpretare a vieții, care era cuprinsă în aceste rugăciuni și ritualuri. Această cuplare o ferea de stresul zilei ce va urma.
Iar cu rugăciunile de seara, integra ziua care a trecut tot în acest vast orizonr prin care religia ( re-ligare, egal cuplare, egal coeziune) te leagă de viața profundă, de ceilalți oameni, de toți, de strămoși, de toatp viața de pe pământ, deci nu de religia tâmpită care se predă azi la orele de religie, care te face să urăști).
Deci ce făcea bunica în plus dimineața și seara, ceea ce a făcut ca să o respect, și o respect și acum ca cea mai importantă persoanâ din viața mea, care m-a crescut și educat?
Făcea cu acele rugăciuni simple, de om ne educat, doar cu 4 clase, făcute și acelea cu greu, căi a trebuit să lucreze de mic copil? Făcea igienă cerebrală, intelectuală sufletească, nu numai spălatul pe față de dimineață.
Ești cresinciopasă, fă-ți rugăciunea de dimineață.
Nu ești? Meditează, gândește. Gândește la ziua ce va urma, ce ai de făcut, ce e greu, ce e ușor, ce e stresant, ce e dureros, de ce. Ce am de făcut, de unde rezultă tensiunile prea mari.
Am practicat arte marțiale. Judo, karate, aikido.
Ce am învățat acolo. Lupta e luptă. Să înveți să suporți durerea ( durere = stres). Dar mai ales că nu poți să învingi tot timpul tensionat. Chiar și în timpul luptei, dar mai ales în timpul ei, trebuie să îmbini tensiunea cu relaxarea, altfel ești învins, mori.
Așa că ce mai poți face, de dimineața până seara.
Să combini tensiunea inevitabilă, cu relaxarea.
Unii se relaxează fumând o țigară, alții cu o cafea, alții cu o bomboană.
Dar hai să luăm exemplu de la chinezi, un popor înțelept.
Ei au în timpul servicului o pauză de relaxare, dar nu cu țigară, cafea, bomboană, ci cu exerciții de relaxare, tai si quan, o gimnastică lentă cu concentrare ( și relaxare) interioară, în care mintea și corpul sunt puse să lucreze împreună, să elimine tensiunile parazite. O fac toți împreună, in curtea fabricii, în parc,.
Sunt exerciții, le găsești pe You Tube.
Așa se poate manageria stresul. Nu poți scăpa de el, dar îl poți transforma. Ai modelul mai sus.
Răspunde
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
