Cum te-ai simtit atunci cand ai inceput sa conduci o masina pentru prima data in viata?

Cu cateva luni inainte sa ma inscriu la scoala de soferi, nu m-as fi vazut niciodata la volan. Pur si simplu nu-mi placea si credeam ca n-o sa ma descurc. Dintr-o data insa, la insistentele tatalui meu, care considera masina o necesitate, desi nici el nu are carnet, a inceput sa ma incante ideea. Chiar eu am fost cel care i-a cerut sa grabeasca lucrurile. Am vorbit cu un instructor, m-am inscris, iar peste o saptamana urma sa am prima sedinta. In dimineata respectiva, stateam in pat si ma gandeam: "ce mi-o fi trebuit mie condus", "sigur nu o sa ma descurc" si lucuri de genul. M-a dus instructorul intr-o parcare mai mare, mi-a explicat ce era de explicat in prima sedinta, apoi m-am urcat la volan. Tin minte ca nici cheie nu stiam sa-i dau. Mi-a aratat el. Am calcat apoi ambreiajul, l-am ridicat usor si am vazut ca pleaca masina. Am apasat apoi brusc pe acceleratie de ne-am dus amandoi pe spate, lucru care l-a facut pe instructor sa afirme: "apasa mai usor, nebunule!". M-am invartit apoi pe acolo, dupa aceea am iesit pe sosea. Nu mai era nimeni prin zona, deci era foarte reconfortant. Nu prea stiam eu ce fac, doar tineam mainile pe volan, acceleram, schimbam vitezele (de fapt, cred ca doar cu a doua am mers) si mai opream din cand in cand. Instructorul era vecin cu mine si il stiam de mic din vedere, iar asta cred ca m-a ajutat. Chiar si asa, eram foarte emotionat. Tin minte ca la o oprire am lasat ambreiajul si frana, iar masina a plecat. M-am lamurit, pana la urma cum sta treaba. Cand am oprit la benzinarie, instructorul a scos masina din viteze, a tras frana de mana, a oprit motorul si s-a dus sa alimenteze. A mai stat si vreo 5 minute la vorba. Naiv fiind, am stat tot timpul cu picioarele pe ambreiaj si frana, de frica sa nu plece masina. Dupa aceea, am mers prin centrul orasului, m-am facut si de ras la o trecere de pietoni de langa un liceu pentru ca, in loc sa franez usor, iar masina sa se opreasca treptat, am facut-o brusc, la vreo 15 metri distanta de marcaj. Mai mare rusinea a fost cand, pe trotuar niste fete se amuzau copios. Dupa aceasta prima sedinta m-am simtit ok, insa dupa cea de-a patra, am crezut ca nu voi invata niciodata sa conduc. Mergeam foarte prost. Nu stiam daca asa e in general sau sunt eu lipsit de talent. De la a saptea sedinta, insa, am prins miscarea, am invatat in adevaratul sens al cuvantului sa conduc si, in prezent, cred ca m-as descurca si singur. Nu ma pot numi sofer, insa sunt pe drumul cel bun. Intr-o luna am traseul. Astept cu nerabdare. Din pacate, la noi, dupa ce ai luat sala, te programeaza la traseu dupa 4 luni de zile.