Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Sunt un singur EU in toata lumea, daca nu m-au clonat inca.Ma vad in fiecare zi in oglinda, mai stau de vorba cu mine la o bere, servesc cele 5 mese obligatorii pe zi alaturi de mine,stau la calculator impreuna cu mine,ma ajut sa raspund pe TPU,ma uit impreuna cu mine la televizor,ma ajut sa joc football si sa invat excelent,daca nu stiu ceva imi aduc aminte,merg la plaja impreuna cu mine, stau cu mine pe sezlong, practic, fac tot impreuna cu mine, deci e imposibil sa nu ma recunosc.
Si daca te-ar clona, cum te-ai mai recunoaste?
Răspunde Daca m-ar clona as cauta picometru cu picometru pe tot globul de oricate ori ar fi nevoie ca sa imi gasesc clona, dupa care as petrece tot timpul cu mine si m-as cunoaste cu adevarat.
Si totusi, cum te-ai recunoaste pe tine in propria clona? Cum ar putea fi doi "tu" identici intr-un singur univers? Nu ar avea acea clona o constiinta de sine proprie?
Pai...mi-as face poza in fiecare zi ca sa stiu cum arat pe masura ce imbatranesc, m-as gandi noaptea uitandu-ma la cer si intreband "Cine sunt eu cu adevarat?".A doua intrebare este simpla, prin clonare, gemeni nu se mai poate 
.La a treia intrebare as raspunde la fel de simplu: daca ar fi cu adevarat o clona identica de-a mea ar avea aceeasi constiinta ca a mea si ar incerca sa ma caute, asa cum o caut si eu, pe aceleasi drumuri si ne-am intalni mai devreme sau mai tarziu.
Daca "constiinta ta" = a si "constiinta clonei" = b atunci avem a=a, b->non-a si b=b, a->non-b prin urmare a=b este fals, adica "tu" si "clona" nu puteti avea aceeasi constiinta de sine in acelasi timp. Deci nu ramane dacat posibilitatea ca tu si clona sa fuzionati intr-o constiinta singulara si astfel ajungem la intrebarea initiala.
Nu poti, dar iti dai cu presupusul si cum altii nu te controleaza sau nu esti constient de asta atunci deduci cam cine ai fi. seamana cu ce spunea in matrix si e adevarat, nu poti fi cert 100%.
Poti recunoaste ca "tu" este "tu" ( a=a ), problema pusa in Matrix e cum poti sti "cine" este "tu".
Pai ti-am zis, nu poti fi sigur cine esti dar tinand cont ca ai perspectivele limitate asta face ca alegerea sa fie sigura chiar daca e incorecta. cred ca trebuie sa revad Matrix chiar nu mai stiu exact toate detaliile 
(ps. intr-o perspectiva alterata a=b si tot nu poti proba a=a.)
In retrospectiva, poti considera o alegere ca fiind corecta sau nu, dar nu poti proba ca "tu" ai facut acea alegere; a=a il poti proba prin a varifica daca a=non-a este adevarat, daca nu atunci rezulta ca a=a, daca da atunci rezulta o contradictie logica.
Dacă aș vedea o poză cu mine când eram bebe, nu cred că m-aș recunoaște. Dar în ce sens el e eu? Corpul e complet diferit, mintea e complet diferită. Ce a rămas la fel? ADN-ul e la fel, asta e clar, dar frații gemeni monozigoți au același ADN, dar nu împart aceeași conștiință, deci nu ADN-ul mă face ca eu să fiu eu.
Aș putea chiar să zic că acel bebe nu a fost eu, dar eul acesta se schimbă de la un moment la altul, fiindcă câștigă noi experiențe și informații. Părerea mea rămâne, deci, că "eu" e o iluzie, nu există, orice corp funcțional va avea senzația de "eu", dar suntem doar niște mașinării biologice complexe, restul e iluzie.
Poate unii vor spune că sufletul a rămas același, dar când îi vei întreba ce e sufletul, se vor bâlbâi.
Te referi la oamenii bătrâni care dau în senilitate? Asta are legătură cu creierul și moartea neuronilor. Dacă te referi la câștigul de experiențe, creierul/mintea acumulează informații și își formează concluzii proprii și se dezvoltă/evoluează. La ce te referi?
Un om la 80 de ani poate spune ca are mintea ca la 20, doar ca nu-l mai ajuta creierul la fel de mult. Exerseaza putina reflectie si intreaba-te de cati ani te simti acum, ce criterii aplici pentru varsa mintii, te poti uita la unii de 40 si sa zici ca au mintea de 20 si vice versa?
Chiar ma amuz cu intrebarile astea, putina activitate intelectuala previne plictiseala si asta e tot ce am nevoie in prezent.
Daca te cunosti pe tine insuti, ai facut primul si cel mai sigur pas spre schimbare lumii, dupa vorba ca daca vrei sa schimbi lumea trebuie mai intai sa te schimbi pe tine.
Deci, cum ma cunosc eu? SImplu vere, ma analizez, indirect direct, empiric si fantezistic. Stiu care sunt limitele mele din cauza experientelor traite, cu cat traiesc mai multe experiente cu atat mai voi autocunoaste-Spre exemplu acum nu ma cunosc asa de bine caci nu stiu cum as reactiona la o apocalipsa a zombilor gen resident evil, pot presupune evident, dar nu pot sti sigur ( de ce zic asta, cand am mers prentru prima data la box eram atlet din pasiune, si stiam sigur ca ma voi putea ferii de toate loviturile posibile, cum nu se poate mai gresit, modul me preferat de ferire era dupa spusele colegilor ''Wa vere, faina tehnica ma sa-mi blochezi pumnu cu fata'', si dupa faza aia am ramas cu un wtf imens in mandrie zicand ''wa da chiar ca n-am gandit-o bine pe asta'').
Ailalta metoda ar fi analiza indirecta, imi creez cateva lumii in mintea mea, unde eu sunt eroul sau asuprotorul, sua ambii, si observ pana unde ma duce imaginatia, cunoscandu-mi astfel sinele interor, aia si adorm mai repede.
Iar ultima metoda preferata si personala SI CU DREPTURI DE AUTOR DECI AI GRIJA LA COPYRIGHT!, e sa creez situatii aleatorii in minte anticipand replicii, actiunii, manifestari si sa-mi determin cea mai buna reactie.
Gata, end, fin!
"Nothing sucks more than that moment during an argument when you realize you’re wrong"- If you know what I mean hehe.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
