Cum ti-ai intalnit cel mai bun prieten/a

In anul I de facultate.Numele noastre de familie incepeau cu aceeasi litera, asa ca la examene la oral eram una dupa alta. Apoi am stat in amfiteatru alaturi toata facultatea.Si asa a inceput o prietenie de-o viata.

Nu am un prieten ''favorit'', ma inteleg bine cu toti.

Cea mai buna prietena am intilnit-o la servici.

Eram in clasa a VIII-a gimnaziala cand ea, Andreea, a venit prin transfer la scoala mea (eu studiam clasele V-VIII in cadrul unui liceu, ea venea de la scoala generala de care apartinea, dornica sa invete mai mult, cu profesori mai buni, intr-o clasa cu nivel ridicat si competitiva, in vederea Capacitatii). M-a atras de la inceput prin zambetul ei cald si prietenos fata de toata lumea, desi usor timid, prin bunatatea cu care ajuta elevii mai slabuti la invatatura din clasa, prin raspunsurile inteligente pe care le dadea la ore. Am inceput sa vorbim, sa schimbam impresii, am descoperit ca avem multe lucruri in comun, ne-am asezat, apoi, si in aceeasi banca, am introdus-o in grupul meu de amici de la acel moment, am inceput sa ne intalnim si dupa-amiezile si/sau in weekenduri, sa petrecem cat mai mult timp impreuna si ne simteam minunat.
In liceu, am ramas in aceeasi clasa, amandoua, si in aceeasi banca si ne-am mai imprietenit cu doua fete, Anca si Alina, care stateau in banca din spatele nostru (noi eram in prima banca, pe randul de la usa). Au yurmat discutii interesante, mici confesiuni de adolescente, momente frumoase petrecute impreuna, iesiri la film, la cofetarie, in parc, la cafenea, teme rezolvate impreuna, distractie la diferite aniversari ale colegilor sau la concerte, ceea ce a dus la o mare apropiere intre noi, toate patru.
Incepand de prin clasa a X-a, in fiecare zi, dupa scoala, ne duceam, prin rotatie, la una dintre noi (aveam mare noroc ca parintii nostril, toti, erau open-minded, primitori si draguti cu adolescentii, asa incat nu erau deloc deranjati de aceste vizite prelungite, ba chiar erau incantati, mai ales ca toate eram fiice unice), dupa-amieze in care invatam impreuna, faceam temele impreuna, ne ajutam unele pe altele, realizam proiecte interesante impreuna, una era mai buna la limbi straine, alta la chimie, alta la mate-fizica si, tot asa, aveam si ce invata din aceasta colaborare. Serile ieseam impreuna la pizzerii sau la filme, ascultam muzica sau citeam fiecare cate o carte si, la final, comentam ce am citit, faceam clatite/prajituri si parintii nostril se bucyurau sa ne vada ''tinere'' gospodine, ne marturiseam secrete, iubiri, sperante, planuri de viitor. La scoala, eram impreuna, aproape ca ne izolasem in pauze de ceilalti, stateam mereu toate patru, nimeni nu invita doar pe una dintre noi la o aniversare sau la o discoteca, in weekend, fara sa le cheme si pe celelalte prietene, faceam totul impreuna, iar in vacante si in zilele libere eram nedespartite: impreuna faceam turul magazinelor din oras sa ne innoim garderobele si ne cosnultam cum numai fetele stiu sa se consulte la shopping, impreuna ne duceam la copafor, sa ne aranjam parul, impreuna ascultam muzica, impreuna ne plimbam in parc, impreuna stateam pe iarbna si citeam, impreuna plecam la munte si la mare, impreuna eram de revelion, impreuna mancam la pranz si la cina, impreuna sufeream, iubeam, invatam si ne distram.
A urmat facultatea, Alina si Anca au plecat impreuna la London School of Economics, eu si Andreea am ramas in Iasi, dar am ales facultati diferite-eu, Litere, ea, Medicina. desi aveam orarul diferit, programul diferit, activitatile diferite, continuam sa ne vedem cat de des reuseam, in sesiune stateam impreuna si invatam pentru examene, chiar daca materiile erau total diferite, impreuna ieseam peste tot, in vacante veneau si Alina si Anca si petreceam cu toatele sarbatorile si vara, cate o luna intreaga, impreuna si era minunat.
Cand Andreea s-a indragotit prima data cu adevarat si a suferit, eu I-am fost alaturi, am sustinut-o, am imbratisat-o, am consolat-o, cand a reintalnit barbatul care sa o iubeasca si sa o respecte, asa cum merita, am incurajat-o sa se implice in aceasta relatie si sa-si dea, cu Vlad, o noua sansa la fericire, dupa cum am sustinut-o si in cariera, mereu, neconditionat.
Dupa facultate, Anca si Alina s-au intors si ele in tara, si-au gasit joburi pline de satisfactii si bine platite, si-au facut aici un rost, o familie, o viata si prietenia noastra a continuat la aceeasi intensitate ca in liceu, cu intalniri frecvente si discutii deschise, pe orice subiect. Ne-am fost alaturi una alteia la cursurile festive de la absolvirea facultatii si, fireste, si la banchete, la examenele profesionale si la doctorate (Andreea l-a sustinut chiar recent, luna trecuta, in ianuarie, si am avut emotii la doctratul ei mai mult decat la al meu, pot spune), ne-am incurajat mereu una pe alta si ne-am aratat incredere, loialitate si sustinere, le-am fost domnisoara de onoare la nunti si martora (Andreei si Alinei, Anca a avut martor pe mama ei) la cununiile lor civile, le-am ajutat in organizarea nuntii, in alegerea rochiei, a meniului, a muzicii etc, cred ca am fost, intr-un fel, personajul principal al nuntii, dupa miri, parinti si nasi, sustinandu-le inclusiv in plan financiar pentru a avea nuntile visurilor lor.
Le-am fost alaturi in perioada sarcinii si, la maternitate, intotdeauna, alaturi de sot, parinti si socri, se aflau si cele trei bune prietene ale proapsetei mamici, emotionate si entuziasmate, m-am bucurat sa le cunosc copilasii, ii iubesc nespus, stau cu ei oricand suntplecati/ocupati parintii si eu am timp liber, ii ingrijesc, le fac daruri, ma implic in educatia lor, sunt un fel de '''matusica'' pentru dansii, tanara si dragastoasa cu ei, doar sunt ''surioara'' mamicilor lor.
Prietenia noastra a trecut proba timpului, a carierei diferite, a intemeierii propriei familii, ne vedem de cel putin doua ori in fiecare saptamana, ne spunem totul, petrecem, impreuna cu familiile lor, toate sarbatorile, aniversarile, vacantele etc, suntem unite, apropiate si fericite impreuna, de peste 20 de ani (adica de la cei 14-15 ani ai nostri, iar anul acesta toate vom implini 35) si simt, sper si doresc sa ramanem prietene intime intreaga viata.

Prima zi de liceu.
Brunetă, picioare lungi şi frumoase
Era un mieluşel de copil când am cunoscut-o, am stricat-o...