Cum v-ați simțiți dacă cineva v-ar vedea atât de... buni și de frumoși și de aproape de Dumnezeu, când ați ști ce eșec de om sunteți câteodată?
Ce gânduri v-ar trece prin minte dacă cineva ar vedea în voi mai mult decât sunteți?

Nu vede mai mult decat sunt, vede o farima din personalitatea Aceluia în care am crezut și cred. Ma cunosc prea bine, știu de ce sunt în stare, de cit de repede pot sa esuez, de cit de mult pot sa greșesc, dar, cand cei din jur vad ceva frumos, ceva ce eu știu ca nu îmi aparține, căci am primit în dar, nu pot sa spun decat "Mulțumesc, Doamne!", și sa ma bucur. As considera ca e grav în momentul în care oamenii ar zice despre mine "Ia uita - te la el, sfint în biserica și drac acasă!". Cind cei din jur m-ar vedea ca fiind rău, m-as întreba unde mi - am pierdut credința.

Pai se mai intampla si acest lucru. Dar la fel cum parerile rele trec... si parerile bune trec

Eu in general spun in fata omului cum sunt sau ma arat cum sunt.Nu ma dau niciodata mai buna sau mai rea, iar daca omul ma considera buna si frumoasa si etc nu am ce sa zic, Sau cu ce sa il contrazic pentru ca fiecare e cu gusturile si parerea lui.

Un Dumnezeu imaginar, inexistent...
Astea sunt povești

Ca destest acea persoana. Nu pot sa plac pe cineva care are o judecata atat de slaba incat sa ma placa.

Se intensifică sindromul impostor...

Bine, de ce sa ma simt rau?

Această întrebare nu este deloc ipotetică, deoarece mi s-a întâmplat fix aceasta.

Știi ce am realizat? Că și eu fac același lucru. Și eu văd uneori în oameni ceva mai mult decât sunt ei de fapt. Și cred că și tu la fel. E suficient ca un om să aibă un comportament decent că deja îl venerăm, asta pentru că e ceva destul de rar, sau poate nouă personal ni s-a întâmplat rar. Se știe că persoanele cu un trecut traumatizant se vor lipi foarte repede de persoane ce le inspiră câtuși de puțină bunătate și încredere. Și cu toate că personal ești un eșec comparat cu ce ai fost odată sau ce ar trebui să fii, pentru persoana aceea ești destul. Destul de bun. Destul de drept. Pentru că s-a obișnuit să vadă oameni lipsiți de aceste calități. Și la fel ne-am obișnuit și noi.
De multe ori aceste observații m-au făcut să mă simt ca un impostor. Am simțit că păcălesc pe toți apropiații mei. Că prin cunoștințele pe care le am le induc o falsă idee cum că eu și aplic tot ce cunosc. E greu să trăiești simțindu-te un impostor în propria-ți piele, un hoț al speranțelor altor suflete ce pur și simplu știu doar atât cât văd. E un peisaj dezolant, dar în final ar trebui să fie o motivație spre a fi mai real. Fie că asta înseamnă să te prezinți mai mult așa cum ești. Fie că înseamnă să fii mai mult așa cum te prezinți. Trebuie să fii sincer cu tine, ca să poți fii sincer cu alții.

Stii cum se zice unele persoane vad in tine ce nu poti vedea nici macar tu in Persoana ta. M-a simt bine nu as avea cum sa ma simt alcumva, dar e bine sa nu te lasi complesita de framantarile interioare, esec nu e nimeni. Cat ca unele persoane vad ceva bun sau rau in tine. E bine sa le iei ca atare, sa vezi ce poti schimba. Daca chiar trebuie.