Cum va descrieti pe voi insiva? Am vazut mai multe intrebari ca "Ce defect ati schimba la voi?".
Voi ati schimba ceva? Aveti caracteristici pe care oamenii le numesc defecte, dar voi le considerati calitati? V-a spus cineva in viata reala ca sunteti ciudati/timizi?
Ordonare:
După relevanţă
Irepetabil. Mă cufund în solitudine, nu îmi plac vorbele fără rost și prezența oamenilor mă obosește repede. Cu excepția sexului. Ăla e mișto și sunt dispus să îl fac mai multe ore în șir. În rest o interacțiune de 30 de minute e suficientă. De obicei faptul că am principii solide e considerat defect, pentru că asta limitează destul de mult motivele pentru care m-aș vedea cu cineva. Lumea consideră modul în care îmi trăiesc eu viața plictisitor sau chiar deprimant. Mi s-a spus că sunt timid și că sunt ciudat, dar și că sunt nebun.
Răspunde
Răspunde 
Imi este greu sa ma descriu pentru ca nu am trecut prin toate situatile posibile ale vieti, cred ca am simtul umorului,sincer,o persoana rationala dar condusa de emotii,sentimente,impulsuri pe moment, o persoana cu o minte deschisa spre orice =nu am preconcepții,dogme, religie, credinta pentru nimic, imi place cunoasterea, nu-mi place ca nu am ambitie, motivatie necesara, imi lipseste poate increderea in mine, acum 4 ani eram timid acum numai sunt cam deloc, am rabdare asa imi spun unele persoane, pe mine nu ma supara critica rationala, gen ray nu slabesti 20 de kg esti pasibil de o boala la inima,diabet, tensiune etc dar prezinta si o solutie ce sa fac?, nu-mi place ca imi repet greșelile din trecut, fricos sa incerc chesti noi =gen sa ma vad iar cu o fata, imi este frica de a pierde pe cineva sau de respingere din partea sexului opus, inca nu m-am descoperit sincer
Eu sunt un om extrovertit, microbist inrait, implicat in pasiunile mele, un om normal, deschis la minte, sunt in stare sa incep diferite conversatii si sa am si eu habar de cate ceva, nu sunt as la orice, dar macar stiu si eu despre ce este vorba.
Defectul meu primar este ca imi pierd rabdarea repede, nu prea pot sa mai am rabdare, sunt agitat si fac treburile pe fuga pentru a scapa mai repede, asta e un defect de care trebuie sa scap.
Nu mi-a zis nimeni ca sunt intr-un fel cu rautate, doar ca sunt prea implicat in fotbal iar eu nu am nimic de castigat din asta, doar stari proaste, nervi si sanatatea mancata.
La ultima intrebare nu mi-a zis nimeni asta, poate doar ca prima impresie pana sa ma cunoasca, dar cine ma cunoaste nu ma caracterizeaza asa/
Nimeni? Lasa ca iti zic eu atunci. CIudatuuuuuleeeee.
Eu cred ca am putut sa ma uit la maxim jumatate de meci si dupa am adormit.
Brokenico, tie ti s-a mai zis, mie nu)))))
Nu esti facuta pentru asa ceva, nu esti antrenata, fotbalul nu are farmec sa-l urmaresti daca nu ai o echipa favorita, atunci te uiti pana la final fara sa te plictisesti.
Si pana ajungi sa ai una favorita?
De obicei stii care iti este dragostea...trebuie sa fii in stare s-o porti in suflet tot restul vietii, prin fotbal inveti sa fii fidel, atasat, sa oferi incredere si iubire neconditionata, cam aia e prima dragoste.
Te nasti cu scopul de a iubi echipa x
Asa cum o sustinem pe Simona Halep?
Nici vorba, nu se compara in veci fotbalul cu tenisul.
De ce? Toate iti dau acelasi sentiment cand le privesti.
Nici intr-un caz, fotbalul e un sport mult mai vechi, mult mai frumos, e un joc de echipa, e un efort sumbru, o lupta pentru culorile iubite si pentru ceea ce reprezinti, nici n-am cum sa-ti explic, un microbist adevarat stie sa iubeasca.
Dacă e să o luăm așa fotbalul e pământ de flori pe lângă rugby în ce privește cultivarea caracterului.
Hmm, probabil simti asa pentru ca victoria se obtine mai greu.
In volei sau basket mingea nu poate sa stea veodata pe loc. In volei se joaca 2 seturi a cate 25 de puncte si daca la sfarsit e remiza se joaca si al treilea. La basket ajung sa incrie chiar mai mult de 100 de puncte, pe cand la fotbal trag cu greu pentru un punct. Parca ma frustrez si eu cand ii vad ca se apropie de poarta si apoi dau pasa inapoi.
Dar totul e prea subiectiv. Mie imi place mai mult voleiul, basketul sau tenisul decat fotbalul.
Intervin prin a spune ca fotbalul e sportul rege, e drept ca Rugby-ul e un sport barbatesc, mai barbatesc decat fotbalul, dar sportul rege mereu e mai atractativ si strange milioane de fani oricand.
Ma doare pe mine cand vad cum e cineva placat.
Fotbalul e unicul sport din lume in care scorul poate sa se termine 0-0, asta spune multe despre el si cat e de disputat.
Ia gandeste-te putin, eu sau alt fan al echipei x cum reactionam cand echipa noastra pierde, rateaza sau ia gol... dar cand castiga si te bucuri ca un nebun.
Si barcelona e regina fotbalului ok
E regina furturilor si a ciordelilor de fotbal!
Ok atunci Real Madrid CF
Campionatul Spaniei (33)
Copa Del Rey (19)
Supercupa Spaniei (9)
Copa Eva Duarte (1)
Copa de la Liga (1)[5]
Internațional Liga Campionilor (12)
Cupa UEFA (2)
Supercupa Europei (3)
Cupa Intercontinentală (4)
Dacă adevărul îl spune un om singur rămâne adevăr. Popularitatea e fix căca t. Uită-te la democrație ce sistem "ideal".
Stai linistit, cand fura barca, cand Realul,, nu e noutate pentru fotbalul mare.
Ambele sunt niste ciume pentru fotbal!
Omul care stie ca mereu are dreptate, dar restul nu au rabdare sa-l asculte sau il considera neexperimentat pentru a-i da o sansa ideeilor lui, care are propriile principii pe care cei din jurul nu sunt capabili sa le inteleaga, care uraste lucrul in echipa, care cateodata e atat de lenes si lipsit de viata incat nu are puterea de a mai respira.
Ma enervez repede si uneori as sfarsi prin a-mi da capul in perete doar sa ma calmez ca daca nu ii omor pe toti.
" Aveti caracteristici pe care oamenii le numesc defecte, dar voi le considerati calitati?" Da, aroganta si narcisismul. BIne, nu sunt ciudatul ala de narcisist care da limbi la oglinda cand isi vede reflexia, doar ca am o parere buna despre mine. Am si motive. Ciudat da, timid nu.
Mie mi se spune mereu ca sunt prea orgolioasa. De ce sa nu lupt daca am dreptate cu ceea ce zic?
Caracteristicile mele sunt mereu la extrem si oscilez intre ele in fuctie de situatie, oameni, starea mea... Sunt genul ala de persoana care poate sa radieze pozitivitate dar poate sa devina colerica in unele situatii. 
Am schimbat, imi pasa cand nu trebuia - intre timp mi-a trecut. Am uneori bunul obicei de a spune tot ce gandesc despre o persoana si clar nu intr-o forma care sa-l menajeze pe cel vizat, nu il vad ca pe un defect. Nu mi s-a spus ca sunt timida, cand o situatie sau un om ma intimideaza ma comport taman invers fata de cum ar face-o o persoana timida. E ceva normal ca persoanele care ajung sa ma cunoasca sa-mi spuna ca-s ciudata, nebuna sau sadica.
Descrierea mea ar fi urmatoarea : Sunt un prost ce poseda inteligenta de a percepe lucrurile din multe perspective diferite, un imperfect perfect, un om normal la aparenta cu un ego mai mare decat propria persoana la interior, un egoist neinteles ce intelge mentalitatea si sentimentele altora mai bine decat pe ale lui, un mort mai viu decat cei vii, un om ce detine un sentiment permanent de superioritate cand de fapt el este sub standard, un om ce se supraestimeaza si subestimeaza in acelasi timp, un necunoscut stiut de multi.
Personal daca ar fi sa schimb ceva, m-as schimba pe mine si dupa as putea sa ii schimb si pe restul.
Detin doar calitati defecte
Mi s-a spus de multe ori ca sunt ciudat, pe cand timiditatea am reusit sa o ascund oarecum, cand de fapt ea ma ghideaza.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
