Caracteristicile mele sunt mereu la extrem si oscilez intre ele in fuctie de situatie, oameni, starea mea... Sunt genul ala de persoana care poate sa radieze pozitivitate dar poate sa devina colerica in unele situatii.
Am schimbat, imi pasa cand nu trebuia - intre timp mi-a trecut. Am uneori bunul obicei de a spune tot ce gandesc despre o persoana si clar nu intr-o forma care sa-l menajeze pe cel vizat, nu il vad ca pe un defect. Nu mi s-a spus ca sunt timida, cand o situatie sau un om ma intimideaza ma comport taman invers fata de cum ar face-o o persoana timida. E ceva normal ca persoanele care ajung sa ma cunoasca sa-mi spuna ca-s ciudata, nebuna sau sadica.
Irepetabil. Mă cufund în solitudine, nu îmi plac vorbele fără rost și prezența oamenilor mă obosește repede. Cu excepția sexului. Ăla e mișto și sunt dispus să îl fac mai multe ore în șir. În rest o interacțiune de 30 de minute e suficientă. De obicei faptul că am principii solide e considerat defect, pentru că asta limitează destul de mult motivele pentru care m-aș vedea cu cineva. Lumea consideră modul în care îmi trăiesc eu viața plictisitor sau chiar deprimant. Mi s-a spus că sunt timid și că sunt ciudat, dar și că sunt nebun.
Descrierea mea ar fi urmatoarea : Sunt un prost ce poseda inteligenta de a percepe lucrurile din multe perspective diferite, un imperfect perfect, un om normal la aparenta cu un ego mai mare decat propria persoana la interior, un egoist neinteles ce intelge mentalitatea si sentimentele altora mai bine decat pe ale lui, un mort mai viu decat cei vii, un om ce detine un sentiment permanent de superioritate cand de fapt el este sub standard, un om ce se supraestimeaza si subestimeaza in acelasi timp, un necunoscut stiut de multi.
Personal daca ar fi sa schimb ceva, m-as schimba pe mine si dupa as putea sa ii schimb si pe restul.
Detin doar calitati defecte
Mi s-a spus de multe ori ca sunt ciudat, pe cand timiditatea am reusit sa o ascund oarecum, cand de fapt ea ma ghideaza.
Emeraude întreabă: