Depinde pe cine mint si in ce context.de ex eu stau cu chirie la o babaciune senila care imi face zile negre(nu prea pot deloc sa ies afara-e nebuna rau in fine). de ceva timp ma vad cu un tip si ca sa pot iesi din casa recurg la minciunele(nu ma simt vinovata pentru ca altfel nu as putea sa ies)
Ma simt vinovata atunci cand am mintit de nevoie... Dar nu ma simt atunci cand stiu ca e mai bine asa.
Eu ma simt vinovata...insa din fericire mint doar in situatiile critice, adica n u foarte des...asta pentru ca nu suport minciuna si implicit mincinosii...
Da cunosc si eu persoane care mint din obisnuinta...asa de dragul de a face cv...si nu-i inteleg...
Da. poate e mai bine... dar le pasa cu siguranta in momentul in care adevarul iese la suprafata.eu am mintit in aumite cazuri si apoi am regretat f mult. mi-a schimbat viata o minciuna.acum prefer sa o las moale cu asa ceva
Eu nu am obiceiul sa mint... mint foarte rar si atunci cu un scop, dar scopul scuza mijloacele...ma simt putin vinovat, dar imi trece.
Eu cand mint de multe ori nu pot sa dorm noaptea si stau sa ma gandesc ca am mintit. oricum minciuna tot timpul iese la iveala.
In dependenta de ce minciuna pe care ai zis-o, consider. Iar viata de zi cu zi nu poate trece fara minciuni. Nu exista om care sa nu spuna o minciuna in viata sa.
Ioii:-ss...atata is de stresata ca poate afal acea persoana ca am mintit`o... ii najpa da uneori ii necesar.raul necesar. uneori cu o mica minciunica "faci bine".adica adevarul uneori doare.