Lenta dar sigura. daca ne uitam in trecut... ce era si ce este acum, din punct de vedere tehnologic pot spune ca omul prin inteligenta lui a ajuns destul de departe, pacat insa de comportamentul unora, nevorbind la general bineinteles, care inca nu s-au departat de stilul 'omului din grota'.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Cum s-o vezi in cateva zeci de ani de viata? prin diferenta dintre generatii, ca nu poti masura distanta de la Pamant la Luna cu metrul de croitorie, nu?
Desigur ca omul a evoluat de-a lungul timpului si inca ar mai trebui s-o faca dar, mai sunt unii dintre oameni care ofera un "progres" invers, adica involueaza. De ce, pentru ca au uitat ca rasa umana este superioara si sunt convinsi ca daca aduna destula" osanza", vor fi considerati superiori, doar pentru ca-si permit o vila, o masina mai luxoasa, haine de firma, calatorii in lumea larga etc si atunci dau cu "batul in balta" ori de cate ori se afla in"societate".
In anul trecut, am facut o poezie, ca raspuns la evolutia omului din maimuta pe care o s-o prezint mai jos doar pentru destinderea celor ce urmaresc intrebarea ta.
Frumoasa poezie si plina de morala,
O fabula ce are sclipiri de amareala,
Ca omul pare a fi, un maimutoi parlit,
Cu doruri si metehne de mare troglodit.
Ii dau dreptate celui maimutoi,
Ca ne condamna rasa culeasa din noroi,
Dar dragilor, maimuta este acum geloasa,
Ca este comparata cu rasa omeneasca.
Nu sutem noi lideri in comportament,
Dar sigur ca avem scapari pentru moment,
Ce trec si se indreapta spre Pronia Cereasca,
Ca sa gaseasca sprijin in rasa omeneasca.
Eu cred ca Darwin s-a ratacit putin,
Crezand ca omul vine din senin,
Pica din pomul cunoasterii si vrea,
S-aduca "lumea buna", pe planeta mea.
"Omul maimuta" cand s-a inventat,
Cu totii au sperat ca e brevatat,
S-aduca-n lume frumusetea,
Dar ne-am trezit doar cu tristetea,
C-a poluat pamantul nostru sfant,
(Ce pentru noi e trainic legamant)
Cu "maimutoi". lipsiti de indrazneala,
Si ne-am trezit ca-i mare pricopseala,
Sa crezi, sa stii ca vrei sa depasesti,
Un stadiu de "maimuta", inscrisa in povesti.
Avem Planeta noastra, minunata,
Dar e "pacat" ca este "populata",
Cu oameni ce-ncalca statutul omenesc,
Iar maimutele, usor il depasesc.
Sunt sigura ca omul din stele a cazut,
Ca a avut cu el, Statutul de-nceput,
Dar el l-a ratacit, in negura de vremi,
Si de-i zici "maimuta", ii pare ca il chemi.
Maimute suparate si maimutoi de rand,
Cer, cu ardoare, omului un gand,
Ce va aduce-n lume bucuria
Si va preamari marinimia.
De te-ai gandit ca esti un "dedicat",
Incepi sa lupti ca un "apucat",
S-aduci in lume omenia
Sa cureti toata murdaria,
Sa treci din nou, de faza de-nceput,
Sa ajungi un "OM", asa cum ai fost conceput,
Maimutele sa te-ndrageasca,
Sa fii, din nou, mandria stramoseasca.
Omule, de crezi ca poti, sa te ridici putin,
S-aduci in lume pace si senin,
Te sprijin eu, umilul "trecator",
Ca sa devii cumva "nemuritor".
Sper ca v-a placut evolutia omului?
Toti avansam in viata dinspre trecut spre viitor. Viitorul este totul, trecutul este nimic.Nu exista alt sens al timpului.De asemenea evolutia fiecaruia poate fi semnificativa in dezvoltarea omenirii sau omul nascut anonim poate sa moara anonim. Indiferent de cum alegem sa ne traim viata, tot acolo vom ajunge si consider ca cel mai fericit om este cel pentru care trecutul este amintire frumoasa, prezentul este viata siviitorul este pur si simplu viitor.Nu trebuie sa ne pierdem prezentul traind in trecut sau in iluziile viitorului. pana la urma trecutl va deveni uitare, prezentul devine trecut, iar viitorul se apropie pana se suprapune prezentului trecut. nu stiu daca ai inteles ce am vrut sa zic, dar timpul este relativ, viata este trecatoare, iar omul in general nu stie sa se bucure si sa-si fructifice existenta. Mai avem multe de invatat pana sa realizam ca fericirea este peste tot, iar noi nu facem altceva decat sa mergem cu ochii inchisi prin viata astfel incat sa nu o putem observa.Frumoasa intrebare 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
