Poate acea persoană s-a obișnuit să se râdă de ea și a devenit paranoică.
Știu cam toate defectele mele. Mă consider în multe feluri.
Neah, nu-mi bat capul cu astfel de persoane, eu stiu ce e in regula cu mine si ce nu e, nu are rost sa ii ascult pe altii.
Si de ce ati ras de ea. Voi va credeti perfectiunea intruchipata?
Mie mi se pare penibil si imatur sa razi de cineva.
Si daca e sa ma gandesc la defecte, toti acem. Dar sunt unii care le au mult mai mari. Deci trebuie sa fim multumiti.
'' Ca degeaba esti frumos daca inauntru putrezesti''. Neaparat sa asculti melodia asta a lu' El Nino.
1.Am cunoscut astfel de persoane;
2.Aceea sunt eu, dar depinde de gluma.Iau o gluma in serios sau ca pe o jignire daca o persosna ma injura pe mine sau mai rau, membrii familiei mele.Atunci nu mai e o simpla gluma;
3.Nu am cunoscut oameni de astia si sper sa nu cunosc;
4.Cred ca da, ar fi ridicol sa nu ma cunosc pe mine insumi;
5.Nu,dimpotriva,vreau sa stiu ce cred si ceilalti, desi nu iau parerea lor despre mine in considerare;
6.Ii spun ca nimeni nu e perfect sau il/o ignor;
7.Nu,sunt o persoana normala, dar putin sadica si retrasa din cauza problemelor de familie si a excluderii colegilor.
Cate persoane stiu de genul… Nici nu vorbesc sau vorbesc despre ceva, si arunc o privire spre acea parte unde sta si el si incepe sa ma ia la injuraturi, dar tac si nu ii zic nimic, mai mult de injuraturi nu are ce sa zica, e genul de gras care crede ca toata lumea il barfeste(mai ales eu). Si e si genul in care ii fac o gluma, chiar daca e buna sau e foarte proasta si zice "Stai ma numai fa in p… mea".
Eu nu imi cunosc toate defectele, pe zi ce trece observ ca am mai multe defecte decat calitati, dar incerc cat de cat sa le modific. Cine ma iubeste, ma iubeste asa cum sunt cu bune si rele. Nu nu imi e frica ca imi zice cineva un defect, chiar iau si spusele lui la misto. Nu prea imi pasa parerea celorlalti, doar eu sa ma simt bine, asta e tot ce conteaza pentru mine(momentan, poate pe viitor o sa imi schimb gandirea, dar slabe sanse).
Nu pot spune ca ma consider o persoana esuata sau nenorocita, dar am unele momente in care imi pare rau ca am facut o prostie(si am facut multe, prea multe… am si ranit pe cineva emotional, dar acum mi-am dat seama ca trebuie sa dau drumul la treaba si nu stiu cum sa ii cer scuze).
Mi se pare mie sau tu esti mai destept?
Cunosc acel tip de persoana e destul de raspandita. Sunt 90% sigur ca imi cunosc toate defectele si nu, nu imi e frica sa aflu noi defecte (practic nu sunt noi sunt defecte care erau de mult acolo dar nu le cunosteam) si iarasi nu, nu ma simt o persoana esuată pana la urma nimeni nu este perfect.O persoana care se considera esuata este o persoana cu moralul la pamant care nu isi da seama ca data chiar isi doreste ceva il poate obtine dar nu trebuie sa isi planga de mila si sa treaca la treaba.
MadaAwwr întreabă: