Cunosc un tip de 22 care a ramas fara ambele picioare, sta toata ziua intr-un pat, nici nevoile nu poate sa si le faca singur, il ingrijeste taica-su ca pe un copil...

Un baiat are epilepsie de la 8 ani, acum are 27, ia o gramada de pastile in fiecare zi, nu a fost niciodata la scoala, foarte rar iese din casa si numai seara. E cel mai optimist om pe care l-am cunoscut, am vorbit cu el cand am avut eu probleme, zicea ca trebuie sa fii puternic daca vrei sa supravietuiesti.

Atunci imi venea in minte intrebarea: ce rost are supravietuiesti daca nu poti sa traiesti, sa te bucuri de viata?

Eu nu pot sa ii inteleg pe oamenii ca ei, nu inteleg pentru ce se chinuie atat cand nu mai au nicio sansa sa duca o viata normala.

Tu ce crezi? Eu daca aveam un handicap fizic sau o boala care nu mi-ar fi permis sa traiesc asa cum vreau terminam de mult cu viata.

Se poate si alfel!
https://www.youtube.com/watch?v=mDRcioeCjk0

Noi oamenii mereu apreciem cand nu avem acel lucru, are ceva are viata, sunt cazuri de sportivi fara picioare, viata nu s-a terminat acolo din contra incepe una noua

Http://www.ebihoreanul.ro/......02973.html

Nu trebuie sa fie ultima intrebare.
Este adevarat ca trebuie sa simtim impreuna cu altii, dar nu este sanatos pentru noi sa privim continuu (sau sa ne gandim) la lucrurile care ne fac rau. Noi trebuie sa privim dincolo de acestea.
Este adevarat ca unii se bucura de binecuvantarile vietii (lumii) acesteia mai mult decat altii; dar bucuria si fericirea autentica sta in increderea deplina in Dumnezeu. Sanatatea ori bunurile materiale, ori prestigiul, nu reprezinta o garantie a fericirii noastre pe pamant. De cele mai multe ori nu pretuim aceste binecuvantari, si, folosindu-le incorect abuzand de ele, acestea devin un blestem pentru noi.
Tu nu esti Dumnezeu ca sa poti lua povara oamenilor mentionati de tine mai sus; trebuie doar sa te gandesti cum sa faci ca viata lor sa fie mai frumoasa. Dumnezeu nu cere de la noi imposibillul, ci ceea ce putem face pentru semenii nostri.
Ne intrebam de ce a ingaduit Dumnezeu sa se intample astfel de lucruri. Dumnezeu ne va da raspunsuri la orice "de ce" pe care ni l-am pus.
Pe de alta parte, mai este si vina oamenilor. De exemplu, eu daca as sti ca as fi bolnav de o boala incurabila sau as trai in imposibilitatea de a intretine o familie din punct de vedere finaciar ori de alta natura, atunci as refuza categoric sa dau nastere la vreun copil; caci daca voi face altfel, cu buna stiinta voi inmulti suferinta pe pamant. Dar vedem ca cei mai multi oameni sunt iresponsabili pentru actiunile lor; dar Dumnezeu ii va judeca.
Trebuie inteles faptul ca Dumnezeu nu Se 'joaca' cu fintele pe care le-a creat dupa chipul si asemanarea Sa. El a ingaduit sa vina suferinta chiar si asupra Fiului Sau; n-a impiedicat lucrul acesta si nici nu S-a opus. Si aceasta pentru ca Dumnezeu are in vedere pentru noi o viata mai buna decat aceasta.

Este un film francez cu un tip care facea sport extrem si in urma unui accident ramane paralizat, insa 'ingrijitorul' lui ii va arata ca viata nu s-a terminat,deloc! Ala e un bun exemplu pentru ca e clar si are imagini.
Ideea e asta : handicapul e un atuu. Nu ai o abilitate,dar celelalte sunt intensificate. De exemplu, si un orb poate prinde o minge, dupa ce iese din panica si e atent la tot. Eu nu pot face nimic cu ochii inchisi, la capitolul aata nu imi folosesc celelalte simturi, el si le foloseste.
Mereu cand nu ai ceva - in genul acesta - tot ce iti ramane se perfectioneaza, astfel incat un om cu handicap e mult mai eficient decat unul normal intr-un anumit domeniu, de exemplu.
Si nu, nu vorbeste asa ca asa imi tuna mie in cap, am cunoscut multi astfel de oameni si realizaaem - atunci - ce idee tampita aveam fata de cei cu handicap - in multe ne sunt superiori.

Ca sa stii sa traiesti trebuie sa inveti sa mori mai intai.

De acord cu tine
sincer, ma obsedeaza atat de mult ideea asta de a-mi trai viata si a putea sa fiu cat mai aproape de perfect, incat pana si daca mi s-ar amputa un deget as fi pe cale sa innebunesc. ceea ce nu e cel mai bun lucru.
daca as fi in una din situatiile din intrebare, m-as sinucide, clar. chiar nu pot sa-mi imaginez cum e sa traiesti asa, cum poti sa o faci.
deci da, de acord, anonimule care ai pus intrebarea si apoi ai sters-o

Acei oameni au oameni pe langa ei care ii sprijina si ii fac sa fie mai optimisti, dar dupa mine, doar ii fac sa se minta singuri ca o sa fie bine, ca merita sa traiasca, ca nu stiu ce.
ca daca erau chiar singuri, fara familie, fara prieteni, fara nimeni sa aiba grija de ei sau sa-i sprijine, se omorau de mult.
sunt oameni si oameni, unii optimisti, unii care nu mai vad rostul si recurg la suicid.
nici eu nu ii inteleg cum de continua, lumea din jurul lor ii admira ca desi au starea pe care o au, sunt fericiti, se bucura de viata.
dar numai ei stiu ce e in sufletul lor si nu se arata tristi in fata altora sa para puternici.
dar ei ar da orice sa aiba ce altii sanatosi au.
deci, doar se mint pe ei ca sunt bine, numai sa nu se sinucida.
iar ceilalti care nu vad rostul, ori nu au pe nimeni sa -i ajute, sau au oameni pe langa ei, dar nu vor sa-i chinuie si pe ei cu starea lor si recurg la suicid.
personal, pe a doua categorie o admir.

Acei oameni au trecut prin greutati, Dumnezeu i a ajutat este si normal sa zambeasca. Bunicul meu a fost paralizat 11 ani de zile, urat era ca nici nu putea vorbi decat limba lui " duduiete, adude, dude" era fericit cand isi vedea nepoti, copii. Deci Da! Acei oameni mai traiesc si zambesc pentru ca il iubesc pe Dumnezeu. Sper ca te am ajutat cu cat am putut